Mai poate fi România resuscitată?

Furie și neputință. Asta simt de când am aflat că 10 oameni și-au pierdut viața într-un spital din Piatra Neamț! Ah, și mai simt și dezgust! Într-o țară cu pretenții europene, un spital ia foc! Oamenii nu mor de bolile care s-au autoinvitat în organismul lor, dar mor din cauza incompetenței. Sună cinic ce spun, dar dacă nu era secție de terapie intensivă și pacienții ar fi fost conștienți, nu mică mi-ar fi fost mirarea dacă se arunca vina pe cei decedați. Că doar ne-am obișnuit, nu? La Colectiv a fost vina celor care au mers la concert, niște sataniști, dom’le!

În ultimii 15 ani, ciclic, la 5 ani, România ia foc (Maternitatea Giulești – 2010, Colectiv – 2015, Secția de terapie intensivă Piatra Neamț – 2020). Mi-a fugit gândul la povestea “Fetița cu chibrituri” (Hans Christian Andersen). România e fetița și bețele de chibrit sunt campaniile electorale. Când este campanie se promit așa de multe lucruri! România e desculță, fără spitale modernizate, fără autostrăzi, fără oameni care să facă ceva pentru ea.

Și uite cum România aprinde un băț de chibrit (o promisiune electorală) și vede spitale modernizate, cu saloane la nivel european, cu aparatură modernă și funcțională! Ce frumos! Bățul se stinge, lumina dispare. Promisiunea electorală a fost doar pentru campanie. Mai aprinde un chibrit și vede autostrăzi. Leagă Iașiul de Timișoara, Clujul de Constanța, uite, încă una de la Arad la Suceava! Ce minunate sunt! Păi, așa spun cei care vor să fie aleși! Că le vor face. Se stinge și acest chibrit și iar este negură și incertitudine.

În 14 noiembrie 2020, 10 oameni au ars într-o secție de terapie intensivă, la spitalul din Piatra Neamț. Nu au avut nicio șansă. Un medic și-a riscat viața, în acest moment luptând încă pentru a supraviețui, ca să-și salveze pacienții. Ce au făcut cei din Ministerul Sănătății? Au ieșit și au spus că este inacceptabil. Serios? Mulțumim că ne spuneți, că noi, oamenii de rând, nu știm. Noi trăim în castelele noastre de cleștar și știm, desigur, că toate spitalele din România sunt aliniate la normele europene. Ne mai înștiințați că se vor face controale. Sunteți siguri? În perioada pandemiei, când avem nevoie de unitățile de terapie intensivă, voi faceți controale? Nu vă este frică de câte nereguli se vor descoperi? De ce acum se fac aceste controale? De ce acum se iau măsuri? Chiar trebuie să moară oameni ca să facem controale? Nu se pot face periodic și, când se descoperă o neregulă, în loc să se cârpească cu Dorel, să se repare corespunzător și pericolul să fie eliminat?

În urmă cu 10 ani, familiile care așteptau să își ducă acasă bebelușii, să fie fericiți în familia extinsă, și-au înmormântat pruncii. Vi se pare normal să se întâmple asta? Să ia foc o secție dintr-un spital? S-au găsit vinovații? A plătit cineva pentru incompetență? Nu. NIMENI!

În 2015 a fost incendiul din Colectiv… Am pierdut prieteni în acea noapte și zilele de după! La fel, instituțiile statului au dat avize neconforme, s-a spus că totul e bine! Au plătit cu viața 64 de tineri și acum, după 5 ani, încă se judecă dosarul. Românul are memoria scurtă, aș spune! Știți că la sectorul 5 (București) este primar cel care a semnat pentru avizul de funcționare? Știți care a fost sloganul din campania lui electorală? “Ai grijă să nu te arzi!”

Dosarul încă se judecă, vina este aruncată de la unul la altul, în timp ce părinții își plâng copiii în cimitire, sărbătoresc Crăciunul și alte evenimente cu lacrimi în ochi și un scaun gol!

Și vin eu, cetățean de rând, și întreb ce a făcut statul român în urma acestor tragedii? Vă răspund tot eu, dacă nu știți: NIMIC! Prin statul român mă refer la oamenii aleși, pe baza unor criterii de competentă, zic eu, sau angajați, tot în baza unor criterii de competență.

Statul nu face nimic de 30 ani! Doar se preface și ne amăgește cu bețișoarele de chibrit!

Ministrul sănătății a ieșit public și, într-una dintre declarații, a spus că este vină colectivă. Da, este o vină colectivă, pentru că mulți au ajuns la capătul răbdărilor și nu mai au încredere în nicio formațiune politică. Pentru că promisiunile electorale sunt asemeni acelor bețe de chibrit, aprinse de România, reprezentată de electorat. Se aprind frumos în perioada campaniei electorale, dar, după exprimarea votului, dispare lumina, dispar promisiunile, dispar responsabilitățile. Într-o dimineață, România va fi găsită fără suflare! Și niciun defibrilator nu va mai putea face nimic!