O mie și una… de versiuni ale femeii

Idealizată sau blamată, pusă pe piedestal sau arătată cu degetul, ascultată sau redusă la tăcere, cu prea multe drepturi sau lipsită de orice drept, iubită sau ignorată, femeia a stârnit controverse de-a lungul timpului. Elogiată sau mânjită, în centrul atenției sau în umbră, subiectul femeii a fost dezbătut în istorie, literatură, artă și toate ariile, spectrul creionării portretului femeii pendulând de la ipostaza angelică la imaginea demonică, omenirea cunoscând astfel toate trăsăturile posibile și imposibile ale ”vasului slab”. Pentru ea s-au creat capodopere, s-au construit edificii, s-au dus războaie și tot ea a fost subjugată, blamată și ucisă cu pietre.

„A te învinovăți mereu pe tine însuți[…] înseamnă desigur să dai dovadă de grijă, de preocupare pentru adevăr; înseamnă să-l atingi, să-l lovești pe adevăratul vinovat. Din nefericire, înseamnă totodată să-l paralizezi, să-l înspăimânți și, prin asta chiar, să-l faci incapabil de ameliorare. Excesul de adevăr cu privire la sine este incompatibil cu acțiunea. E chiar nefast.”[1] Sunt perfecționiste, chițibușare, obișnuite să-și găsească mereu defecte, să se aranjeze mereu,   să-și căute ceva de făcut în fiecare secundă – ca și cum nu ar merita o clipă de relaxare -, sunt mereu pe fugă, mereu în competiție una cu alta, mereu stresate, îngrijorate și puse sub lupă. Și așa cum sublinia Cioran, ajung să devină înspăimântate, terifiate, paralizate. Sunt mereu pline de griji, pline de probleme, incapabile  de a-și atinge potențialul și neîndeajuns de bune. Sunt judecate, prea adesea una de cealaltă, înțepate și tratate în mod nedrept sau pur și simplu nu li se recunoaște adevărata valoare.

Râd prea puțin, conduc prea repede, cheltuiesc prea mult, citesc prea puțin, consumă prea mult, produc prea puține lucruri de calitate, vorbesc prea mult și fără rost, gândesc prea puțin, se enervează prea des, iubesc din ce în ce mai puțin… Se preocupă prea mult de curățenie și prea puțin de dezvoltarea personală, sunt prea atente la nevoile bărbaților și prea nepăsătoare cu privire la propria persoană. Se îngrijorează excesiv și uită să se bucure de viață. Sătule de a fi judecate fie pentru că au copii, fie pentru că nu au, fie pentru că au copii și se întorc la muncă, fie pentru că au copii și stau acasă, fie pentru că ar fi prea slabe sau prea grase, prea insistente, prea neambițioase, prea sexy sau nu îndeajuns de atrăgătoare sau pur și simplu pentru că îndrăznesc să existe, femeile se lovesc adesea de ziduri sau de priviri înțepătoare, fiind puse la pământ în anumite cazuri.

Misterul ei încă se dorește a fi descifrat, tentativele de a o înțelege intinzându-se pe parcursul tuturor perioadelor istorice, artiștii reușind să-i surprindă scânteierile: mister, delicatețe, frumusețe, fragilitate și senzualitate, vanitate, putere de a îndura, ipostaza de femeie fatală. Vorbim de mister atunci când admirăm tabloul Mona Lisa a lui Leonardo da Vinci. „Deși femeia portretizată de da Vinci nu e neapărat frumoasă, aceasta ne atrage atenția prin zâmbetul enigmatic care îi conferă o aură de mister.”[2] Oscar-Claude Monet surprinde delicatețea ( în Femeia cu umbrelă. „Tabloul din 1875, Femeia cu umbrelă, o prezintă pe aceasta stând pe un deal în timp ce vântul îi flutură fustă, în spatele ei aflându-se copilul lor. Imaginea femeii înconjurată de natură, mișcarea unduitoare a ierbii, vântul, toate ne trimit cu gândul la delicatețe, fragilitate și calm.”[3] Îi sesizăm frumusețea în pictura  Nașterea lui Venus de Sandro Botticelli care „pune mult accent pe chipul angelic al zeiței întruchipând în ea idealul de frumusețe al vremii.”[4] Flaming June emană fragilitate și senzualitate. „Imaginea femeii dormind e una simplă, inocentă și totodată erotică. Fragilitatea ei ne este indicată de somnul profund, dar și de creanga de oleandru din colțul drept al picturii, aceasta plantă toxică simbolizând apropierea dintre somn și moarte”[5] în lucrarea lui Frederic Arzătoarea June. Dă dovadă de vanitate în Femeia cu oglindă a lui Frederick Carl Frieseke. „Postura lucrată a femeii și costumația de interior par să ne indice faptul că admirarea propriei reflecții este o activitate cât se poate de obișnuită pentru ea.”[6] Puterea de a îndura este expusă în lucrarea Cele două fride a artistei Frida Kahlo. „Pictura din 1939 surprinde durerea autoarei datorate divorțului de Diego Rivera.”[7]  Femeia fatală este înfățișatăprin personajul Judith a autorului Gustav Klimt. „Senzualitatea pe care o emană Judith nu poate trece neobservată: bărbia ridicată, buze ușor depărtate și ochi întredeschiși, nuditatea acesteia, toate ne trimit cu gândul la postura unei zeițe antice.”[8].

            Nu doar arta surprinde trăsături ale femeii, ci și literatura. „Femeile aduse pe scena literaturii române însă au caractere mult mai variate, de la cele mai puternice (Vitoria Lipan, Vidra, Mara etc) până la cele mai misterioase (Otilia, Doamna T etc), în mare parte trăsătura invocată de religie fiind plasată pe planuri secundare. Totuși se observă o valorificare a rolului femeii în societate și, mai ales, în viața bărbaților. Ion Minulescu, poet autohton, afirma următoarele: „O femeie, când iți intră in suflet, înseamnă că ești pierdut.”[9]

            De la figura angelică la figura demonică, femeii i se dedică numeroase versuri în opera eminesciană. Iubita din poeziile geniului român văzută ca zână, crăiasă, ființă de basm, Ileană Cosânzeană intră în scenă în opere precum Freamăt de codru, Călin – file din poveste, Lacul, Povestea codrului. În opera lui Eminescu, în special în versurile nepublicate, femeia este înfățișată în diferite forme negative: mincinoasă („Şi în farmecul vieţii-mi/ Nu ştiam că-i tot aceea / De razemi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia” – Pe aceeaşi ulicioară…), cochetă şi frivolă (Scrisoarea V – Dalila), sau limitată implacabil la o condiţie intelectuală şi sufletească inferioară (Luceafărul)[10]. Educația în perioada comunistă a promovat în dreptul lui Eminescu imaginea femeii serafice, atribuindu-i autorului titlul de „poet al iubirii”.

            Fie că e zugrăvită drept un înger („Dar cum te văzui într-o palidă haină,/ copilă cuprinsă de dor și de taină,/ fugi acel înger de ochiu-ți învins”), un demon („Ești demon, copilă, ca numai c-o zare,/ din genele-ți lunge, din ochiul tău mare,/ făcuși pe-al meu înger cu spaima să zboare”) sau un măr al discordiei („Femeia? Ce mai este și acest măr de ceartă,/ cu masca ei de ceară și mintea ei deșartă,/ cu-nfricoșate patimi în fire de copilă,/ Cu fapta fără noimă, când crudă, când cu milă,/ A visurilor proprii eternă jucărie”), femeia în creația eminesciană stărnește cu fiecare vers nu una, ci întreaga paletă de emoții existente în om.

            Și pentru a trece de la demon la înger sau pur și simplu pentru a pune în lumină îngerul din ea, și mai ales pentru a trece de la istorie la prezent și a sesiza relevanța temei abordate pentru noi azi, e nevoie de a trasa câteva repere și a oferi câțiva pași de parcurs:

1. Fii sinceră cu tine însăți! Începe cu ceva pozitiv și spoi continuă cu restul de adevăr. Ambalează totul într-un zâmbet, zâmbetul ajută mereu la dezmorțirea atmosferei.
2. Nu te îngrijora cu privire la ce cred alții despre tine, decât dacă ce spui e o insultă, în cazul acesta ar trebui să te ingrijoreze. Elimină persoanele toxice din viața ta și nu sta în preajma celor care nu te sprijină!
3. Fă ceva care te sperie! Visele mărețe sunt cele care ne sperie cel mai tare. Visează, acționează și mai ales nu te descuraja pe parcurs! Oamenii vor încerca mereu să-ți pună piedici, tu privește înainte!
4. Încetează să mai încerci să fii perfectă! Nimeni nu e perfect!!! Sunt sătulă de femeile care stau nonstop în oglindă și-și observă o mie și unu de minusuri. Și asta nu se întâmplă doar în ce privește fizicul lor. Aruncă oglinda și fii tu! În PR cea mai bună strategie în cazul unei crize e să transformi știrea negativă în atuu.
5. Îmbrățișează-ți vârsta! Devii mai mișto odată de îmbătrânești, știi mai multe, ai mai multă încredere în tine și devii mai înțelept. Cine spune că nu poți învăța să cânți la pian la 50 de ani sau că nu o poți lua de la capăt la orice vârstă? Reinventează-te mereu! Vârsta e doar un numar. Te afli aici până când mori așa că ai putea foarte bine să faci ceva până atunci. Fă cât mai multe lucruri cu putință!!! Dacă am învățat ceva din pandemia asta e că frica de moarte aduce panică celor mai mulți oameni și-i face să intre într-o carapace, pe când filozofia mea din ultima vreme e să trăiesc din plin, să fac ceea ce nu am reușit până acum pentru că viața e scurtă și nu știi când se termină. Trăiește clipa, fiecare clipă din plin!
6. Cere ajutor! Ne-am obișnuit cu ideea că femeia trebuie să fie robot, că trebuie să știe câte ceva din fiecare domeniu, că trebuie să fie și soția ideală, și mama perfectă și femeie de afaceri și îngrijită și să fie la curent cu tot ce e nou și dacă se poate să stăpânească alte n domenii. Știi ce? Nu le poți face pe toate! Se pune prea multă presiune pe femei în general, nu mai pune și tu! Fă ce poți, excelează într-un domeniu, două și la restul cere ajutor! Nu trebuie să ajungi la burnout! Nu merită efortul! Trebuie să mai și trăiești!
7. E responsabilitatea ta să ai grijă de tine! Nu mai cere altora să te facă fericită! Nu mai pretinde de la alții să-ți aducă împlinirea. Nu ai nevoie de copii pentru a-ți găsi liniștea sau a-ți umple golul interior. Nu ai nevoie de validarea soțului pentru a recunoaște că ești specială, că ești frumoasă și că poți să vibrezi energii pozitive. Singurul om pe care te poți baza ești tu. Da, e adevărat, ne simțim singure uneori, avem nevoie de complimente, de atenție și de afecțiune, dar până la urmă adevărata satisfacție vine din felul cum pășești prin lumea asta, din felul cum ții fruntea sus atunci când plângi în interior, din felul cum rostești un discurs în fața unor ignoranți, din felul în care știi să treci peste toate cu zâmbetul pe buze.
8. Fii asumată! Recunoaște-ți defectele și asumăți-le! Definește-ți personalitatea și acceptă-te așa cum ești! Încetează să mai vorbești perfect, să arăți perfect, să te comporți impecabil. Cui îi pasă? Bărbații nu încearcă să fie perfecți. Femeile se străduiesc atât de mult să fie perfecte, în timp ce bărbații nu se stresează atâta pentru fiecare detaliu. Și uită-te ce succes au bărbații fără să se preocupe atât de mult de felul cum arată, de ce fac. Noi de ce ne-am stresa atât? Normal că trebuie să te străduiești să fii cea mai bună versiune a ta, dar nu trebuie să le faci pe toate.
9. Ia propriile decizii! Fii îndrăzneață în discursurile tale. Fii diferită! Dă drumul vocii tale înăbușite de stereotipuri și vorbește din suflet. Ascultă doar sursele de încredere, ignoră-i pe cei care nu au altceva mai bun de făcut decât să posteze comment-uri răutăcioase în online. Lasă trendurile, lasă ce spun alții că trebuie, vorbește despre ce crezi tu că e indicat! Nu te mai preocupa de ce zic altii referitor la cum îți stă rochia, la cât de adecvată e coafura. Fă-ți propriul stil, îmbracă-te cum vrei și fii plină de strălucire. Pune-ți tocurile preferate și pășește cu îndrăzneală, întoarce privirile! Fii bold! Fii unică! Fii badass!
10. Fii recunoscătoare! Chiar și faptul că ai posibilitatea de a alege e un privilegiu. Fii mulțumită! Lasă bombănelile, criticile și observațiile mărunte legate de alții. Bucură-te de ceea ce ai!
11. Fii pregătită! Uneori nu reușești în anumite domenii pentru că nu investești suficient timp. Nu trebuie să le știi pe toate, dar pentru a avea încredere în tine, atunci când ai ceva de făcut, fă bine acel lucru; documentează-te, organizează-te, pregătește-te din timp și controlează situația prin a fi cu temele făcute cum se spune.
12. Cere-ți drepturile! Femeile ar trebui să fie plătite la fel ca bărbații dacă depun același efort. Femeile ar trebui să aibă acces în orice domeniu la fel ca și bărbații. Nu mai trăim vremurile în care să luptăm pentru dreptul la vot sau pentru dreptul a  ne spune opinia, e adevărat însă că femeile au dificultăți chiar și in secolul 21 în a primi ce merită și ce-și doresc cu adevărat. În unele state încă mai există dificultăți chiar și în exprimarea opiniei, în a primi o educație sau în ce privește alegerile zilnice, dar nici în țările dezvoltate lucrurile nu sunt perfecte. Femeile încă se mai luptă să răzbească în politică sau în alte lumi considerate ale bărbaților. În alte țări, în schimb, se exagerează atunci când se dezbat drepturile femeilor și se ajunge la aberații. Ideea e că ar trebui să existe un echilibru. Femeile s-au cam relaxat în ziua de azi considerând că au ajuns la nivelul maxim de drepturi. Ei bine, încă mai trebuie să-ți faci loc în anumite domenii, încă mai trebuie să depui eforturi considerabile pentru a fi luată în serios. Nu te plafona! Fii conștientă de puterea ta și de lucrurile mărețe pe care le-ai putea înfăptui și mută munții! Măcar cu privirea aia care face sufletul bărbaților să încremenească dacă nu poți altfel. 🙂 Țintește mai sus mereu![11]

Există oameni care cred în soartă. Eu cred mai degrabă că ne creăm propria soartă. În fiecare moment facem alegeri, iar șirul acesta de alegeri ne conduce adesea spre ani de bucurii sau spre momente de regret.

Ne petrecem o bună parte din viață privind înapoi, dorind, tânjind, gândindu-ne cum ar fi fost dacă am fi făcut lucrurile în mod diferit, dacă am fi ales altfel, dacă nu am fi făcut atât de multe greșeli. Adevărul e că nu greșelile noastre ne limitează, ci fricile noastre.

Ai multe lucruri nespuse în tine. Te-ai ignorat prea mult. Te-ai biciuit prea tare. Ai plâns prea adesea, dar viața e un drum nesfârșit către tine. În fiecare zi te trezești și constați că ai o nouă șansă să faci ce vrei, să fii cine vrei. Singurul lucru care te oprește ești tu![12]

[1] Emil Cioran

[2] Femeia în artă: Mister, delicatețe, vanitate | Munca are genul feminin (ID: 63494) (c4c.ro)

[3] Idem

[4] Idem

[5] Idem

[6] Idem

[7] Idem

[8] Idem

[9] femeia in literatura romana – FILIALA „MARAMUREȘ” (wordpress.com)

[10] Microsoft Word – Document1 (umk.ro)

[11] gânduri inspirate de discursurile de pe youtube Woman with desk and chair și din concepțiile personale legate de viață.

[12] parafrazare replici din filmul Second act