Visul, ultimul strop de puritate. Convoiul mieilor, Lucia Dărămuș

Trecutul ni se așază în brațe sub diferite forme: de la poveștile bunicilor la manuale de istorie sau descrierea detaliată dintr-o carte de specialitate. Suntem oameni pentru că ne aducem aminte, nu uităm reușitele și căderile amare. Ne-am luat un angajament de a prinde între coperțile cărților drumul care ne-a condus până aici.

Informația însă are o soră bună care uneori calcă pe aceleași cărări. Povestea, șoptită la gura sobei sau scoasă de sub tipar, are același rost. Ne aduce aminte de ceea ce s-a dus, dar într-un alt fel. Informația ne dezvăluie monoton și detaliat cum a putut pierde Napoleon bătălia de la Waterloo, de exemplu. Povestea ne aruncă în miezul acțiunii, murdărindu-ne cu noroi, împiedicați în pelerină și fugind prin ploaie pentru a ne scăpa viața.

Despre Holocaust, un eveniment apropiat nou, s-au scris o mulțime de cărți, s-au realizat documentare și filme. Toate ne conduc (sau ar trebui) să ne conducă la aceleași concluzii. Problema a fost întoarsă pe toate părțile, deși încă se mai scot la iveală mărturii ale victimelor sau torționarilor care sunt adăugate în marele zid al martorilor.

Lectura unui roman poate reuși să-l aducă pe cititor în vecinătatea dezastrului. Făcând apel la un orizont redus, ajunge să acutizeze senzațiile pe care le citim pe foaie. Într-un roman horror ne-ar face pielea de găină. Știind că sunt aduse din realitate, ne fac inima cât un purice.

Convoiul mieilor este un roman publicat de Lucia Dărămuș la editura Polirom în 2018. Scriitoare și artist plastic de origine evreiască, s-a remarcat prin mai multe apariții în reviste literare de prestigiu din țară, având în prezent domiciliul în Marea Britanie.

Cartea vorbește despre Hanya Moscovici, o fată ca oricare alta care trăia în Clujul ocupat de Ungaria hortystă după 1940. Soarta evreilor devine mai grea pe zi ce trece până în momentul în care încep să circule trenurile morții ce opresc pe peronul lagărului de la Auschwitz. Acolo se desfășoară ultimul act al dramei vieții acestora.

Pentru a scăpa de strânsoarea sufocantă a persecuției, Hanya inventează o lume de basm doar a ei în care se refugiază. Limelfia este o țară a fericirii, a curcubeielor, unicornilor și a soarelui. Contrastul este evident și în clipele în care Hanya, le povestește deținuților despre acel tărâm, o fărâmă de lumină atinge și barăcile negurate de la Auschwitz.

În aceasta constă unicitatea și miezul emoțional al cărții. Pe de-o parte privind la poveștile Hanyei gândul alergă repede înspre Țara Minunilor a lui Alice sau înspre Fantasia din Poveste fără sfârșit. Autoarea reușește să creeze o lume suficient de autonomă pentru a fi privită ca un loc în care ai vrea să zburzi scăpând de grijile vremelnice.

De cealaltă parte se află coșmarul. Dincolo de povestea Hanyei, mai sunt relatate și alte episoade din drama exterminării evreilor. Descrieri care s-ar potrivi mai bine într-o carte de groază reprezintă relatări a ceea ce s-a întâmplat acum puțin timp în locuri care astăzi nu mai poartă atât de apăsător spiritul morții. Urmărim pas cu pas dezumanizarea și brutalizarea unui popor judecat prin prisma unei ideologii bolnave, care a sărăcit spiritual un continent.

Și nu e doar atât… pentru că urmărim oameni. Autoarea ține atenția aproape de suferința acestora și nu se poate să nu retrăim drama pe care au încercat-o aceștia în vremea războiului. Fiecare despărțire, fiecare durere și speranțele care se năruie devin palpabile. De cealaltă parte, persecutorii apar în toată mania lor distructivă.

Stilul de asemenea elevează cartea. Descrierile ingenioase și poetice adaugă un alt strat de profunzime și frumusețe, fie că e vorba de Limelfia sau de câmpia transilvană. Pe alocuri sunt inserate în texte poeme și cântece, zestre a patrimoniului evreiesc, exprimând jalea și visele unui popor căznit.

Convoiul mieilor este o carte care are puterea de a-ți frânge inima. Nu trebuie citită pe nerăsuflate, da-ți-i timp să vă cuprindă. E o poveste ce trebuie ascultată, trăită, plânsă și dată mai departe. Neștiind cum arată viitorul e important să ne aducem aminte de trecutul nostru și să învățăm ceea ce ne poate înălța dincolo de răul care ne atrage uneori.

sursa foto: https://unsplash.com/photos/MaG-jF_SUI8