Bătrân cât un imperiu. Marșul lui Radetzky, Joseph Roth

De-a lungul istoriei pe fiecare continent au luat naștere imperii, state multinaționale făurite într-o clipă din ambiția nemăsurată a unui lider (ca Alexandru Macedon) sau care de-a lungul anilor și-au înghițit vecinii mai slabi militar (ca Imperiul Roman). iar de-a lungul timpului astfel de entități statale ne-au stârnit fascinația.

Încă din perioada în care erau prezente, prin propaganda lor se străduiau să se arate benevole și aducătoare de pace și civilizație. Iar după aceea rămâneau în urma lor realizări culturale, arhitecturale și politice care nu pot să nu trezească nostalgie. În mentalitatea europeană dinastia habsburgică probabil că dețin un loc fruntaș în ceea ce privește fascinația după monarhia dunăreană.

Această temă, a mitului habsburgic, a fost construită și prin opere literare plasate în acel timp și care încercau să creioneze în culori cât mai vii și memorabile traiul sub umbra coroanei imperiale. Marii autori care au contribuit la această idee au fost printre alții Stefan Zweig și Joseph Roth, cel de-al doilea mai ales prin romanul Marșul lui Radetzky.

Roth a fost un ziarist și scriitor austriac care a trăit la începutul secolului al XX-lea. A dus o viață destul de tumultoasă, a trecut prin două căsătorii, prima sa soție ajungând să sufere de schizofrenie. A trăit într-o perioadă tulbure din punct de vedere politic și social, iar unul din răspunsurile pe care le-a găsit a fost refugiul în epoca dinainte văzută ca mult mai sigură și mai prosperă.

Marșul lui Radetzky începe cu bătălia de la Solferino, conflict între armatele austriece și italiene. Pe câmpul de bătălie este prezent și împăratul Franz Iosef pentru a inspecta trupele. Chiar dacă focul luptei trecuse, un soldat austriac observă de cealaltă parte a baricadei un alt militar care se pregătea să tragă asupra monarhului și într-un gest eroic îi salvează viața.

Ca urmare a acestei fapte, tânărul soldat, sloven de origine, Joseph Trotta este înnobilat. Acel moment îi schimbă viața oamenii privindu-l ca fiind schimbat de această onoare neașteptată. Dar în adâncul sufletului, chiar dacă devine baron, acesta rămâne un țăran sloven trăindu-și ultimii ani ca atare.

Fiul său Franz Trotta primește însă o educație mai elevată. Înțelege că face parte din Imperiu în primul rând și acceptă acest lucru adoptând patriotismul inerent slujbei pe care o primește. Tatăl său decisese că o carieră militară nu era potrivită pentru acesta, intrând în aparatul birocratic al statului.

La cea de-a treia generație, Carl Joseph va îmbrăca din nou uniforma militară. De această dată însă, toată patina și splendoarea par să fie înlocuite de rutină și vicii. Viața sa de ofițer este una care se învârte în jurul pasiunilor și nu a onoarei. Evenimente fac ca el să plece din armată fiind rechemat însă de izbucnirea Primului Război Mondial care va închide cercul unei familii loiale Coroanei habsburgice.

Punctul forte al romanului este această privire de ansamblu asupra vieții a trei oameni care și-au pus speranțele și s-au dedicat funcționării Imperiului. Fiecare îl respectă într-o anumită măsură și acceptă pacea adusă de monarhie. Dar cel mai puternic dușman nu este unul extern, ci însăși timpul care face ca principiile și obiceiurile să fie puse sub semnul întrebării.

Efectul eroziunii este prezent în subtextul cărții. Austria este ca un copac falnic, dar putred în inimă. Și la fel cum istoria a arătat a fost nevoie de o furtună puternică pentru a-l doborî. Franz, cel de-al doilea membru al familiei Trotta vede în timpul vieții sale efectele produse de teoriile și mișcările apărute în secolul al XIX-lea pe care le consideră ca fiind nepotrivite cu idealul imperial.

Povestea umană se întrețese cu cea a imperiului, plecând de la epoca de glorie și până în ultimele zile ale acesteia. Dincolo de imaginea atotcuprinzătoare a Austriei, bunicul și fiul resping în cele din urmă acel model și regăsesc pacea doar când se rup de acesta și se conectează la un trai mai liniștit, asemănător cu al străbunilor.

Portretul lui Franz Iosef este de asemenea esențial acestei povești ajungând să personifice însăși statul. De la tablourile sale prezente în birouri și până la prezența sa în cadrul evenimentelor publice, Împăratul era statul. El cunoaște personal trei generații ale familiei Trotta și era normal ca pe măsură ce acesta ramolește, Imperiul să se îndrepte spre finalul inevitabil.

Marșul lui Radetzky reprezintă o operă cuprinzătoare, melancolică subliniind subtexte referitoare la idealul imperial, datoria față de țară și onoare personală. E o frescă vie a societății austriece de la final de Belle Epoque. Calitatea scrisului e confirmată de valul de nostalgie creat de un astfel de roman, adeverind din nou puterea pe care o poate avea o carte bună care hrănește dorințele uitate ale oamenilor.

sursa foto: https://unsplash.com/photos/IiQXLbTTQCw