Gustul amar al amintirilor. Eu și comunismul, Alex Ștefănescu

Nostalgia ne poate dovedi că amintirile care rămân cu noi provin dintr-o epocă pe care o regretăm și o prețuim. Reproduse și așezate pe hârtie pot oferi lumii o carte precum Lumea de ieri a lui Stefan Zweig, o descriere strălucită și jelită a trecutului. Dar dacă zilele au fost potrivnice, pot oferi o oglindă întunecată.

Eu și comunismul, un volum de memorii publicat de către criticul literar Alex Ștefănescu cuprinde între copertele sale o epocă sumbră din istoria trecută a României. Fără a fi cu adevărat la fel de detaliată ca opera lui Zweig, aceasta surprinde în crâmpeie și secvențe relevatoare adevăruri despre trecutul apropiat al țării noastre.

Pentru cei care nu cunosc personalitatea autorului, acesta reiese chiar din textul volumului ca o persoană amabilă, blândă, cu nuanțe naive, dar în același timp capabil de muncă destoinică și dârz. Ușor captat de lumea cărților și de cultura pe care o produce aceasta, o realitate paralelă chiar și față de regimul totalitar anterior.

Cartea oferă imagini puternice, memorabile, aproape cinematografice. Una din ele aproape de începutul cărții folosește pentru a pune în contrast naivitatea vârstei cu urâțenia vremurilor.

În Suceava, orașul în care a crescut și care rămânea la nivelul de țară de basm, în timpul plimbărilor pe lângă o clădire administrativă, putea auzi țipete din pivnițele acesteia. Mai târziu a înțeles că acolo erau temnițele Securității unde erau interogați și bătuți cei ce se opuneau comunismului. La câțiva pași de fericirea copilăriei, ascuns de ochii lumii, se construia omul nou.

Fiind o carte scurtă și alertă, trecem prin cele mai cunoscute cadre ale regimului totalitar, atașând acestora amprenta amintirilor. Abia la facultate, după ce în timpul unei petreceri creionează o satiră la adresa lipsurilor, ajunge să descopere fața hâdă a unui regim atoatevăzător.

Este turnat la Securitate, interogat zile întregi și demoralizat datorită situației. Ca o farsă este anunțat că va fi dus la marginea Bucureștilor și executat, mai apoi fiind condus la o ședință a UTC unde va fi judecat și condamnat, toți colegii întorcându-se împotriva sa, cu puține excepții. Acela e momentul în care inocența este răpită cu brutalitate și adevărul devine clar.

Restul cărții tratează diferite momente din viața sa în care se confruntă cu limitările din cercul strâmt și apăsător desenat de ideologia comunistă. Datorită unor întâlniri providențiale reușește să navigheze cu naturalețe și hărnicie prin labirintul nopții totalitare lăsând în urma sa dovezi ale unui talent încătușat.

Mi-a plăcut formatul cărții, autorul folosindu-se de o întâmplare din care extrage mai apoi o temă mai largă. Un capitol începe cu o amintire despre viața la sat pentru a continua mai apoi să vorbească despre colectivizare sau importanța proprietății private. Un altul poate vorbi despre George Călinescu pentru a discuta pe larg tema creatorilor de artă într-un regim opresiv.

E o carte scurtă, care se citește repede datorită stilului ușor, dar încărcat de înțelepciune. Se poate citi în câteva ore, sau se poate citi pe îndelete, pagină cu pagină, seara la căldura sobei. Poate nu oferă o imagine nouă pentru cei care vor să afle dedesubturi ale epocii comuniste, dar e de folos ca o poveste despre un om mare care a trebuit să trăiască într-o epocă ce nu accepta nimic mai mult decât mediocritatea.

Cred că astfel de cărți sunt necesare pe măsură ce ne depărtăm de perioada comunistă. Date și personalități care însemnau ceva pentru cei în vârstă devin irelevante, fiind legate de un trecut îndepărtat. Mai rău, se face loc unei nostalgii nemeritate uitându-se ușor răul cu un simplu era mai bine înainte.

Citind astfel de volume, și altele pe lângă acesta, se repetă radiografia unei societăți care a suferit la mâna unui regim impus cu forța din afară, susținut de persoane care nu au avut alt merit decât că făceau parte dintr-un anumit partid și erau suficient de obedienți. Memoria ne ajută tocmai să nu repetăm erori și să nu iubim minciuni. După cum spune vorba aceea faimoasă, cine nu face așa, ajunge să repete aceleași greșeli

sursa foto: https://unsplash.com/photos/L70wisn5Jfc