Centenarul Micii Antante la Palatul Wallenstein

De fiecare dată când o lecție de istorie vrea să revină la lumina prezentului, conștiința este vizitată de une pensée pleine de gratitude, ca și cum o mână m-ar atinge pe umăr șoptindu-mi docil că azi sunt datorită lui ieri. Pe 29 septembrie, am fost onorată să particip la Centenarul Micii Antante, un eveniment organizat de Ambasada României la Praga în cooperare cu Ministerul ceh al Afacerilor Externe și cu sprijinul Senatului Republicii Cehe. Întâlnirea cu pricina a avut loc într-un spațiu insolit, la Palatul Wallenstein, sediul Senatului Republicii Cehe, situat pe strada Valdštejnské námesti. Pentru cei ce nu au avut încă ocazia să vadă o clădire ce datează din secolul XVII, palatul Wallenstein e elegant și eteric. Statuile brodate cu îngeri rugători, scaunele trupeșe care amintesc de succesiunea tată-fiu, picturile în plină mișcare ce zugrăvesc războaiele greco-persane, grădinile labirintice ce ți-o promit la căpătul lor pe frumoasa Ariadna nu pot decât să te invite la un moment de tihnă. În vâltoarea abundenței urbane, palatul e desprins din povești. Aici, orice vârf de pantof își aude ecoul, șoapta se izbește de figurile mitologice, iar ochiul nu poate privi într-un singur loc, căci curiozitatea îl pândește crud. Arhitectura barocã cu elemente astrologice îți fură, fără strop de șovăială, taifunul de gânduri cotidiene și te învață, deodată, să mergi drept, sã-ti îndrepți postura, fiindcã nu se cade sã stai încovoiat sub carul de război al lui Albrecht von Wallenstein.

Printre privirile a zeci de oameni, foșnetele de hârtie, cugetările inteligente, costumele impozante, o voce blândă, dar puternică, ne primește cu grație în sala unde aveam să auzim parcursul istoric al Micii Antante, invitându-ne, întâi de toate, să aruncăm un ochi la vitrina îndelungată : zeci de documente oficiale de la 1921 stăteau expuse către adulație cu propria iscãlitură și mirosul lor strãvechi. Puteai sesiza, fără prea mult efort, sudoarea promisiunilor, fermitatea condeiului cu care s-a scris, de parcă alunecarea firească a majusculelor pe hârtie părea să rămână pe veci. E uimitor cum arhivele Diplomatice și Militare din Praga si România au reușit să păstreze, în forma lor autentică, o serie de documente în vârstă de 100 de ani.

Pentru mulți, Mica Antantă este cunoscută și sub denumirea de Mica Înțelegere, care, timp de aproape optăsprezece ani, s-a comportat întocmai ca o organizație internațională unificată, înfrățită, solidă, cu planuri și năzuințe mari. După dezastrul primului Război Mondial, trei țări mici ca România, Cehoslovacia și Iugoslavia, în primăvara anului 1920, simt nevoia, pe bună dreptate, să-și asigure propria lor pace, ordine și securitate teritorială în fața revizionismului ungar. Puțini știu că deși acest tratat a fost încheiat doar între trei state, organizația a devenit Erga Omnes adică „faţă de toţi”, ajutorul militar putând fi oferit și altor state. Un alt lucru pe care l-am aflat din discursurile reputaților istorici și academicieni a fost faptul că sintagma „Mica Antantă” a fost utilizată pentru prima dată chiar într-un articol ce aparținea unui ziar maghiar, autorul celor scrise vrând să-și exprime ironia, ba chiar sarcasmul față de planurile de colaborare dintre România, Cehoslovacia și Iugoslavia. Doar că, întâmplare a făcut ca necazul să fie preschimbat în haz, astfel că sintagma a fost îmbrățișată de către cele trei țări, denumirea de „Mica Antantă” devenind oficială pentru scopul pe care îl împărtășea. Lămurit lucru e că cine sapă groapa altuia cade singur în ea.

Ce relații de cooperare s-au legat între România și Cehoslovacia în tot acest timp, ce preț a plătit Mica Antantă pe scena istorică, ce puncte de cotitură a întâmpinat, ce eforturi a depus pentru a-și păstra integritatea, cum a fost întâmpinat refuzul României de a participa la invazia Cehoslovaciei în 1968 aveam să aflu de la renumiți istorici ca prof. Dr. Jan Nemecek, director adjunct al Institutului de Istorie din cadrul Academiei cehe de Științe, dr. Jiri Sitler, istoric în cadrul Ministerului ceh al Afacerilor Externe, dr. Șerban Pavelescu, istoric în cadrul Institutului pentru Istorie Militară din România și dr. Karel Straka, istoric la Institutul de Istorie Militară din Praga.

Asemenea unui living history, Centenarul Micii Antante 1921-2021 a împărtășit publicului european și internațional o prietenie de lungă durată, iar ca un străjer fidel la porțile Istoriei, Palatul Wallenstein s-a aflat în linia întâi.