Cum îi ajuți pe copii să iubească lectura

Eu am iubit cărțile dintotdeauna și mi-am dorit să dezvolt această pasiune și la fetele mele, dar am realizat că nu este neaparat o predilecție intrinsecă, ci, uneori, e nevoie de factori externi care să îi călăuzească pe cei mici pe acest drum plin de aventură și fantezie.

Iată care sunt pașii pe care i-am urmat noi pentru a ne îndrăgosti, iremediabil, de lectură:

1. Cumpărați cărți împreună, lăsați-l și pe copil să aleagă ceva ce îi place, deși nu este chiar ce v-ați dori. 

2. Mergeți la bibliotecă măcar o dată pe luna, chiar dacă aveți acasă destule cărti, sau chiar cărți pe care încă nu le-ați citit.

3. Citiți mult, des și nu îl refuzați pe copil chiar dacă vă așteptați că fiind mare și știind să citească, să o facă singur.

4. Faceți cadou cărți.

5. Citiți voi înșivă. 

6. Discutați despre cărți.

7. Nu forțați! 

Asta este foarte important, căci dacă încerci să impui dragostea cu forța prin remarci de tipul : „Acum ești mare și știi să citești, gata, eu nu îți mai citesc de-acum” sau „Dar tu când mai pui mâna pe carte să citești?”  sau am auzit de metode și mai dure „Până la sfârșitul săptămânii/ lunii trebuie să termini X carte că te ascult din ea” sau să oferi recompense bani, privit la TV, jucat pe telefon ori mai știu eu ce, eu cred ca ai șanse mari să îl îndepărtezi pe copil de universul acesta minunat, nicicum să îl apropii.

8. Pregătiți un colț de lectură.

În fundul grădinii, lângă tufele de coacăze, pe o bancuță made by tati s-a început călătoria ei în lumea cărților citindu-l pe Habarnam.

9. Alegeți cărțile potrivite.

Unele cu text scurt, poze multe, amuzante, prințese si bandă desenată. Cam astea sunt cuvintele cheie care au functionat, cel putin în cazul ei, dar acum chiar cred tot mai mult că acestea sunt, de fapt, cuvintele cheie pentru orice cititor începător (de înlocuit doar „prințese” cu „eroi” în cazul în care e vorba de băieți).

 10. Încrederea pe care trebuie să o ai in propriul tău copil.

Nu e deloc o glumă și nici vreun principiu SF, ci doar o siguranță pe care, dacă o ai, ca părinte, o transmiți in mod deliberat copilului prin însăși covingerea ta și ajunge să se materializeze, în timp, prin această manifestare firească: pune mâna pe carte și o citește. Chiar daca am vazut ca S nu manifestă interesul pentru lectură cum o făceau alți copii la vârsta ei, nu am deznădăjduit, ci chiar am crezut că, aplicând principiul pașilor mărunți, va ajunge, într-o bună zi, să se trezească dimineața și, în loc să se preagătească de scoală, să mai citească un pic dintr-o carte sau să se spele pe dinti, în timp ce citește.

11. Să nu fie comparați cu alți copii.

Mă rog, pot fi comparați, dar nu la modul Uite, X citeste cărți deja, tu când ai de gând să pui mâna pe o carte? care nu poate fi de niciun folos, ci, pur si simplu, demotivează total, eventual, poate fi urmărit principiul încurajării de felul acesta: Am vazut la X o carte foarte frumoasă despre care mi-a mărturisit că nu a lăsat-o din mână până nu a terminat-o. Vrei să o împrumutăm și noi să o citești?

Călătorie sprâncenată în lumea cărților!