5 cărți, 5 moduri de viață convergente

Musai, înainte să sting lumina, deschid o carte și măcar câteva pagini tot parcurg. În felul acesta mă deconectez și eu, un pic, și reușesc să mai surprind și alte idei frumoase în afară de cele, fără îndoială, la fel de reușite, din poveștile cu Micii mei eroi, Capra cu trei iezi etc, dar care au făcut cărări mult prea bătătorite pe sinapsele din creierul meu, în așa fel încât, atunci când le citesc, mintea mea poate să funcționeze, organizându-și ziua de mâine, deși tonul și intonația nu-mi trădează inflexiunea vocii, iar eu ajung, deseori, la finalul poveștii fără să îmi amintesc cum de au ajuns, așa repede, să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți.

Povestea vieții mele este o carte autobiografică in care Helen Keller, autoarea, îsi descrie experiența ei de copil surd și orb deopotrivă, suișurile și coborâșurile unei atari experiențe greu de imaginat pentru un om sănătos, darămite pentru un copil, și evoluția ei spre o persoană adultă remarcabilă, licențiată în America și devenită avocat pentru drepturile persoanelor cu handicap. Femeia aceasta ar trebui să fie model atât pentru copiii noștri, cât și pentru noi, adulții, căci ce altă lecție poate fi mai însemnată decât cea „a unui copil învăluit în veșnica noapte și tăcere” care ajunge să empatizeze cu restul lumii numai prin cunoaștere și învățare, și să cunoască bucuria extremă: „fericirea altora”, după cum singură mărturisește :„<<Există bucurie în iertarea de sine”. Așa că încerc să transform lumina din ochii altora, în soarele meu, muzica din urechile altora, simfonia mea, zâmbetul de pe buzele altora, în fericirea mea.”

Parenting. Cum creștem copii inteligenți emotional de Dr. John Gottman este o carte ce sparge acele tipare de gandire potrivit cărora inteligența nu poate fi de altă natură, ci doar una matematică, logică, bazată pe rațiune, iar nu pe sentiment. A crește copii inteligenți rational era dezideratul oricărui tip de parenting de până acum. Parentingul modern vizează tot mai mult dezvoltarea inteligenței emoționale ce are ca scop înlocuirea rolului de Frankenstein din educație, în acela de co-autor la îndumnezeirea ființei umane prin dezvoltarea empatiei în, și pentru copiii noștri.

Doamne, unde-i rana? a maicii Siluana Vlad este o carte despre bucuria descoperirii lui Dumnezeu ca singură metodă de vindecare a oricărui tip de rană, fie ea trupească, ori sufletească. Maica Siluana teologhisește, în cel mai simplu și plăcut mod (aș spune, chiar amuzant, pe alocuri), despre parcursul Sfinției sale de la o persoană plină de „desteptăciunea dobândită prin învățătura și știintă” la acea persoană creată dintru început, „dupa chipul și asemănarea Sa”. Cartea este o îmbinare meșteșugită a unor conferințe purtate de Maica Siluana, cu întrebări și răspunsuri care dezvăluie aceeași preocupare a omului: teama de a-L descoperi pe Dumnezeu în suferință și paradoxul vindecării prin asumarea ei.

Nuferi in pustie, scrisă de Elena Blănaru, este istoria romanțată a trei vieți de Sfinți: Sfânta Maria Egipteanca, Sfântul Cuvios Martinian și a Sfintei Maria prostituata, nepoata pustnicului Avraam. Cartea nu vrea să înlocuiască Patericul și nici Sinaxarul, ci doar să reconstituie, sub forma unui roman, călătoria minunată și plină de semnificații a unor tineri aflați mai mult sau mai puțin pe calea cea dreaptă, dar care ajung să își deschidă inima cu totul în fața chemării lui Dumnezeu în așa fel încât devin icoane vii, devin mărturii scrise în calendarul ortodox și dovezi incontestabile ale purtării Sale de grijă față de cei care se fac părtași iubirii Lui.

Postul intermitent. Remediul impotriva bolilor este o carte apărută la editura Sophia ce tratează subiectul post nu doar din perspectiva unei manifestări religioase, ci și a uneia medicale și terapeutice. Dacă până acum câțiva ani, postul reprezenta doar o modalitate strict legată de apartenența la o grupare spirituală, astăzi, tot mai mult, se discută despre post ca soluție împotriva bolilor moderne, boli generate nu numai de un consum de alimente nesănătoase, ci pur și simplu de un abuz de alimente. Lipsa asumată și cu discernământ a mâncării nu este echivalentul penuriei, ci a măsurii fiecărui creștin de a-L (re)găsi pe Dumnezeu, dar și de a-și (re)căpăta energia somatică, greșit interpretată până acum ca stând la baza unui consum mare de alimente bogate în proteine, lipide sau carbohidrați.