Dracula în Carpați

Dupa cel mai cunoscut roman al său (Ora 25) care a fost și ecranizat la Hollywood, avându-l pe faimosul actor Anthony Quinn în rolul principal, Dracula în Carpați îl succede într-un mod inedit atât prin dimensiuni, cât și prin complexitatea intrigii, amestecului de istorie cu descrierile pitorești ale țării după care a tânjit o viață întreagă autorul aflat în exil, la care se adaugă, fără putința de tăgadă, cateheza ortodoxă pe care autorul o oferă cititorului prin detalii și adnotări inseminate și bine așezate pe parcursul acțiunii, fără să îngreuneze textul sau să știrbească fluiditatea lui.

Dracula în Carpați acoperă o perioadă istorică însemnată din istoria poporului român, perioadă mult încărcată în evenimente și schimbări politice, de la ultimul rege, Carol al II lea până la venirea comuniștilor, surprinzând aspecte esențiale din rolul pe care l-au avut legionarii prin participarea lor la acest traseu istoric pe care îl parcurge țara noastră. Aceștia sunt surprinși prin imaginea haiducilor (sau a tâlharilor, cum îi numesc autoritățile ), a găștii lui Gaspar Novalis (a se citi Corneliu Zelea Codreanu) din care fac parte Lucian Fraga, Flaviu Zelot, Ionel Nimic, cu toții oameni intelectuali, buni cunoscatori ai limbii engleze și a culturii teologice.

Personajele cărții, ca în toate romanele sale, de altfel, poartă nume emblematice pentru rolul pe care îl joacă pe parcursul acțiunii. Autorul reușeste în felul acesta să evite descrieri plictisitoare pentru cititor despre cum este sau gândește un participant la acțiune, ascunzându-se în spatele etimoanelor pe care le folosește, dar care reușesc să surprindă și să explice, într-un mod precis, trăsăturile fundamentale și rolul pe care îl are fiecare personaj în parte la construcția epicului.

Actiunea romanului se dezvoltă în jurul personajului aparent principal, irlandezul Baldwin Brendan, sosit în România și rătăcit prin munții și pădurile bucovinene, care intenționează să își scrie teza de doctorat despre vampirii care bântuie în Carpați (aluzie fină la romanul Dracula al iralndezului Bram Stoker).

Celălalt personal principal, elevul eminent Decebal, este vizibil construit prin reflecție autobiografică și simbolizează alături de toate personajele care îi sunt alături prin atitudinea față de păstrarea tradițiilor românești și intransigența cu care apară valorile creștine (schimbarea calendarului în cazul de față), cât și prin numele geto-dace pe care le poartă (Armina, mama lui, Mitridate, bunicul său, Bonifaciu Argat, Horațiu Dromichete etc), figura emblematică a romanului creștin care, în pofida oricărei „cruci”, și-o poartă cu demnitate și încredere deplină în „viața veșnică”.

Cartea lui Constantin Virgil Gheorghiu reușește, fără doar si poate, să ducă în afara granițelor țării tulburatoarea epopee a poporului român frământat și amenințat încă de la începuturile sale (prin construcția personajelor cu nume dace și preocupările lor privind creșterea animalelor, cai îndeosebi, a cultivării pământului, a retragerii în munți) până în ziua fatidică de 23 august când „dușmanul a invadat țara”.

Departe de a fi subiectivă (căci de când l-am descoperit pe Constantin Virgil Gheorghe, el a devenit autorul meu de suflet), tot cred ca opera lui ar trebui să fie pe lista obligatorie atât a studenților la filologie, cât și la istorie ori teologie. Ficțiunea se îmbină prea bine cu faptele istorice, cât și cu explicațiile teologice, încât opera sa întreagă intră in categoria lui „MUST HAVE” și „MUST READ”.

Sursă fotografie copertă: https://www.goodreads.com/book/show/50536471-dracula-in-carpati