Ana ASLAN: Să dăm viață anilor și ani vieții! (II)

În 2022 se împlinesc 125 de ani de la nașterea Anei Aslan, 70 de ani de la înființarea Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie „Ana Aslan”, 65 de ani de la prima fiolă gerovital. Din respect pentru valoare, inovație și invenție, vă propun un serial omagial despre cine a fost Ana Aslan și ce este Gerovital H3, prin cei care au cunoscut-o, cei care-i duc mai departe faima și gloria, sau practică meseria.

Medicul Ana Aslan a inventat Gerovitalul H3 și Aslavitalul, a întemeiat școala de gerontologie în România și a înființat primul Institut de Geriatrie și Gerontologie din lume, la București.  Este prima femeie specialistă în cardiologie din România și prima femeie profesor într-o clinică medicală din România. Numele Anei Aslan figurează pe mausoleul lui Hippocrate, la Larissa, în Thessalia, în Grecia.

Cea care este membră a Academiei Române a debutat într-o lume medicală ostilă și a sfârșit prin a marca o epocă în dezvoltarea gerontologiei și geriatriei, s-a născut în 1 ianuarie 1897 și a murit în 19 mai 1988.

Într-o casă boierească de pe o stradă bucureșteană, ce părea din Bucureștiul de odinioară,  într-o ambianță unică, la o cafea, în salonul casei,  printre amintiri de familie, cărți de patrimoniu, tablouri faine, Theodora Bărbulescu mi-a povestit despre prof. univ. dr. Ana Aslan. Mi-a vorbit cu respect, uimire, prețuire,  despre cei 14 ani împreună, că atâta a vrut Dumnezeu să colaboreze. La plecare mi-a oferit cu recunoștință, volumul omagial Ana Aslan, publicat la Editura Curtea Veche, în 2015.

Tehodora Bărbulescu: Ana Aslan a fost o vizionară pentru că a prevăzut impactul pe care-l are vârsta a treia asupra evoluției demografice. A căutat și a găsit soluții pentru cei ajunși la crepusculul vieții. A debutat în lumea ostilă a comunismului și a sfârșit prin a marca o epocă în dezvoltarea gerontologiei și geriatriei, înființând primul institut din lume, Institutul  Național de Gerontologie și Geriatrie în 1952, acum 70 de ani.

A fost un dar de la Dumnezeu toți anii cât am colaborat. O personalitate atât de puternică și de specială. Era o persoană de mare inteligență, sobră, tenace și perseverentă, foarte exigentă cu colaboratorii. Un amestec absolut fermecător. Avea o casă superbă, cu mobilă stil veche, încrustată în sidef. Stătea pe Aviatorilor 70, în același bloc cu actrița Silvia Popovici, Este placă comemorativă a actriței Silvia Popovici acolo, și ar trebui pusă și una cu Ana Aslan.

O perfectă amfitrioană. Se pregătea pentru musafiri. De-o politețe rafinată, își doza comportamentul în funcție de om. Nu suporta mitocănia.  Am văzut-o nervoasă, dar își revenea imediat. Avea stăpânire de sine.

A făcut mult bine lumii. În fața bolnavului era medicul Ana Aslan. Avea respect infinit față de bolnav. Nu făcea diferență, că era muncitor sau intelectual, avea respect pentru toți.

A devenit un cetățean al lumii. Venea dintr-o țară comunistă, și a fost invitată la Casa Albă, în SUA.

 Ana Aslan era un aliaj de austeritate, voință, disciplină riguroasă,  sensibilitate, umor, dragoste de viață, feminitate și romantism. Fiecare trăsătură a personalității sale ar da paginile unei biografii fascinante: Ana Aslan medicul consacrat menirii sale,  omul de știință, luptătoarea redutabilă implicată în viața socială și în susținerea celor loviți în anii cei mai crunți ai comunismului, Ana Aslan amfitrioana și  femeia  de lume de o rafinată politețe, Ana Aslan apariția cu o feminitate delicată și desăvârșită eleganță, iubitoare a muzicii romantice și spectatoare a festivalurilor de la Bayreuth, Ana Aslan căreia marile personalități contemporane ei i-au acordat considerația și prietenia lor, Ana Aslan cetățean al lumii.

Nu pot să trec peste faptul că, după moartea sa, colaboratori care îi datorau cariera și-au cheltuit resursele în lucrări al căror scop a fost denigrarea omului și operei Anei Aslan. Profesoara considera ingratitudinea drept un păcat de neiertat.

Sanatoriul Otopeni devine Secția clinică a institutului, urmând să adăpostească pacienți din toate colțurile lumii, somități ale secolului: W Somerset Maugham, Pablo Neruda, Salvador Dali, Miguel Asturias, Charlie Chaplin,  mareșalul de Gaulle,  regele Arabiei Saudite, generalul Franco,  mareșalul Tito, Marlene Dietrich, Lilian Gish, Aristotel Onassis, Jaqueline Kennedy.

Ana Aslan se împarte între celebritate și munca de cercetător, medic, militant social și director de institut.

A fost decorată cu Crucea Cavalerilor de Malta la Biserica Madelaine din Paris, Comandor al Legiunii de Onoare Italiene, deținătoare a Ordinului Palmelor Academiei Franceze, premiată de Organizația Mondială a Sănătății și erou al muncii Socialiste.

La  împlinirea vârstei de 90 de ani, Ana Aslan, în plină forță intelectuală, este sărbătorită la Academia Română. Academicieni, confrați,colaboratori, personalități ale vieții publice  o înconjoară cu prețuire și dragoste.

O boală nemiloasă mușcă din trupul ei. Zi de zi am avut prilejul să stau în jurul ei, asistam la lupta tragică dintre implacabil și victimă. O luptă îndârjită, fără accente dramatice; dar câtă discreție și eroism. Perfect lucidă, până în clipa morții, impecabilă ca ținută, cine știe cu ce preț al suferinței, Ana Aslan își ducea până la capăt îndatoririle. După o săptămână de spitalizare, se stinge la spitalul Elias, în seara zilei de 19 mai 1988. Era ziua Înălțării Domnului.

Când a plecat dintre noi, Cabinetul 2, (Elena Ceaușescu), condus de cea care a dus cea mai gravă ofensă forumului inteligenței românești prin uzurparea titlului de academician, i-a refuzat ultimele dorințe: înmormântarea creștinească cu preot și depunerea alături de mama și fratele ei în cripta pregătită în cavoul familiei Kalindero-Danielopolou. Jalnică și meschină răzbunare față de cea care fusese într-adevăr un savant și o glorie a țării sale.

Cotidianul România liberă a primit dispoziție ca în afara ferparului dat de Institutul de Geriatrie și eventual de familie – care în mod sigur nu mai exista – să nu publice niciun anunț legat de moartea Anei Aslan, încercându-se estomparea prețuirii și popularității de care s-a bucurat. De la morga spitalului, carul mortuar a dus rămășițele pământești ale Anei Aslan șa cimitirul Bellu, cu câteva ore înainte de începerea ceremoniei religioase. O mare de oameni au însoțit-o pe ultimul drum. A doua zi, cineva i-a pus o cruce din lemn pe mormânt. Un ultim superb omagiu.

În 1990, a sosit în țară, o veche colaboratoare, Magdalena Ionescu, care i-a ridicat monumentul funerar.

Și-a iubit țara cu pasiune. Spunea adesea: <<Pentru mine țara mea este casa mea, o casă cu o grădină imensă, unde mă simt mai bine decât oriunde în lume. Este existența mea ce s-a scurs în acest spațiu, este aerul pe care-l respir, copacii care mă înconjoară, strada pe care locuiesc și oamenii în care am încredere. Deși am luptat deseori cu răutatea unora sau altora, nu sunt un mizantrop. Cine nu iubește specia umană nu poate urî suferința.>>

Ana Aslan ne-a lăsat moștenire institutul care-i poartă numele, iar din 1990 a fost înființată Fundația Ana Aslan, de foști elevi și colaboratori.

Onoruri, medalii, titluri, premii

Pe lângă decorații, ordine românești și străine, Ana Aslan a devenit: Doctor Honoris Causa al Universității “Bragança Paulista” din Sao Paulo, membru al societăților de gerontologie din Statele Unite, din Chile, din Republica Democrată Germană și al Academiei de Științe din New York, al Academiei de științe umaniste, al Societății americane „Women Food and Popolation”, al Confederației societăților de gerontologie din țările latine.

A primit în Italia Premiul Internațional Dag Hamarskjoeld, Premiul și Medalia Leon Bernard, din partea Organizației Mondiale a Sănătății. Este cetățean de Onoare al republicii Filipine.

Numele Ana Aslan figurează în marile enciclopedii ale lumii, în inimile românilor și în nemurire.

Foto: Ana Aslan și Theodora Bărbulescu