Andrei MERCHEA-ZAPOTOȚCHI – noul manager general al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț

Despre Andrei Merchea-Zapotoțchi, noul manager general al general al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț desemnat câștigător în urma concursului din ianuarie 2025.

Zilele acestea am aflat cu bucurie vestea că Teatrul Tineretului din Piatra Neamț are un nou manager general, și anume, actorul Andrei Merchea-Zapotoțchi.

Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ fusese cândva cea mai mare rampă de lansare a actorilor. Legenda lui frumoasă și unică arată prin istoria vie și arhiva generoasă, că aici au debutat, și au jucat o vreme, actori care astăzi sunt nume răsunătoare în teatrul românesc, sau, care astăzi scriu istoria de aur a teatrului românesc, căci mulți dintre ei nu mai sunt printre noi. Amintesc doar câțiva dintre actorii de la care a pornit „fenomenul Piatra Neamţ”: Florin Piersic, Leopoldina Bălănuță, Mitică Popescu, Traian Stănescu, Mircea Rusu, Oana Pellea, Luminița Gheorghiu și lista e mult mai lungă.  

Andrei Merchea-Zapotoțchi face parte din generaţia tânără de actori, care a absolvit două facultăţi: Facultatea de Teatru, secția de actorie la clasa Ion Cojar (2010), de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, şi masterul la aceeaşi univesitate, (2012), precum şi Academia de Studii Economice Bucureşti, specializarea “Administrarea afacerilor în limba franceză”, adică profil de predare în limba amintită.

Până să fie angajat la teatrul din Piatra Neamț a jucat în numeroase spectacole din teatrul independent, în scurtmetraje și în filmele: „Ultimul Zburător”, regia Ovidiu Georgescu (2012), și „Niascharian”, regia Leonard Tonitza (2015). Este solist vocal în trupa Shuffle.

Participarea în festivalurile de teatru i-a adus premiile: Cel mai bun actor într-un rol principal (2006) și Cea mai bună engleză (2007) la „T4T” – Timişoara; Cel mai bun actor într-un rol principal și Premiul Special al Juriului (2006), la „Ingenious Drama Festival” – Bacău.

La Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, unde este angajat, din 2016, a jucat în spectacolele:  “Anul dispărut 1996” de Peca Ștefan, regia Ana Mărgineanu,  „Amintiri”, spectacol concert de Ada Milea după Ion Creangă, „Dar…ce-ați crezut?” de Nadejda Ptușkina, spectacol de Tudor Tăbăcaru, „Cum vă place” de William Shakespeare, regia și scenografia Vlad Cristache, „Ghimpl Netotul” după Isaac Bashevis Singer, regia Daniel Iordan, „Wolfgang” după Yannis Mavritsakis, regia Radu Afrim, „Fata de pe canapea” de Jon Fosse, regia și scenografia Horațiu Mihaiu, „Cum vă place?” de W. Shakespeare, regia Vlad Cristache, „School feat. Cool”de George Cocoș, regia Elena Morar – proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, „Despre femeie”. One-man show, creație colectivă după Nicolae Esinencu, „Revizorul”de Gogol, regia Zalan Zakarias, „Visătorul”, spectacol concert de Ada Milea și „Steaua fără nume”după Sebastian, regia Alexandru Mâzgăreanu.

L-am văzut jucând în câteva spectacole, i-am luat două interviuri, primul în 2017, (https://www.ziarulmetropolis.ro/), următorul în 2022 (https://revistatreispe.wordpress.com/2022). Le-am recitit de curând reactualizând bucuroasă amintirea vie de atunci.

„Steaua fără nume” după M. Sebastian, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu este ultimul spectacol în care l-am văzut jucând, despre care am scris printre altele:  “Alexandru Mâzgăreanu, care, prin spectacolul nonverbal “Steaua fără nume”, după piesa lui Mihail Sebastian, montat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, recenta premieră din stagiunea 2018-2019, își demonstrează din nou talentul și originalitatea.[…] Un spectacol rămâne istoriei prin cronicile sale, la fel și numele celor care au contribuit la realizarea lui. I-adevărat, că o piesă de teatru poate  fi interpretată  în fel și chip,  după chipul mental al autorului,  sau după alte criterii: hermeneutică, reteatralizare, actualizare. Și de fiecare dată are șansa unor noi descoperiri.  La fel se întâmplă de această dată cu “Steaua fără nume”, piesa de teatru scrisă de Sebastian. Regizorul face un spectacol nonverbal după piesa dramaturgului, în raport cu timpul său și cu toate timpurile. Iar acest  “după”, de pe afiș, nu-i scuza care care apără genul, ci faptul că, noverbalul este  teatrul în esența lui. Nu e spectacol de teatru dans, nici pantomimă chiar dacă vedem doar gesturi, grimase, schimb de priviri, multă mișcare, altfel spus: acțiune. Dacă poți minți cu vorba, nu poți minți cu privirea, nici cu limbajul trupului. Urmărind spectacolul, mi-am dat seama, că fără să vrea, regizorul i-a întors pe actori la lecțiile de actorie din școala lui Stanislavski, cu toate situațiile propuse. În decorul cu o linie de cale ferată și un trenuleț ce apare din când în când,  ce marchează granița dintre actori și spectatori de pe gradene, în spațiul acela de scenă ce reprezintă gara, care nu-i altceva decât o gară a lumii, circulă personajele lui Sebastian, cu rutina lumii de astăzi și disperarea omului de a nu se schimba. […]

Îl vedem pe actorul Andrei Merchea Zapotoțchi, în rolul profesorului, cu tot universul lui haotic și sufocant de acasă și din lume, de burlac incurabil, printre cărți telescoape, bibliotecă, și haine aruncate peste tot. Nu știe bine unde și-a ascuns banii, caută ceva și nu găsește și pare că nu știe ce caută. Pe el rutina îl ține în captivitate până când apare frumoasa Necunoscută căreia îi arată planetele. E dispus să o cucerească, însă, nu prea știe cum, la început. Un personaj închegat și bine jucat de către actorul talentat. Prin gesturile clare și intenția sigură, ne arată cum dresajul nostru e adânc fixat în inconștient, ne mai arată și despre cum ni s-a atrofiat reflexul de personalitate, cum refuzăm să ieșim din universul nostru unde ne domină ideile fixe. […] Distribuția e bine alcătuită și bine condusă. Spectacolul e o reușită incontestabilă prin bogăția de nuanțe interpretative, prin felul cum vorbește corpul prin gest în lipsa cuvântului, prin emoția estetică pe care o transmite spectatorului. Prin acest spectacol nonverbal se vede cât de buni și talentați sunt actorii teatrului. Sunt tineri și merită să-i vedeți dacă aveți ocazia să treceți prin Piatra Neamț. Nu ocoliți teatrul! Bravo, trupei!”

Am ajuns la premieră, la invitația regizorului, nu a fostei directoare, care a avut un mod ciudat de a conduce un teatru de repertoriu cu trupă, apoi nu m-a mai invitat nimeni la premierele Teatrului Tineretului Piatra Neamț.

 Andrei Merchea-Zapotoțchi a mai avut roluri în spectacolele: “Mult zgomot pentru nimic” după William Shakespeare, regia Radu Nica; “Frontal”, o adaptare foarte liberă după „Povestea unui om leneș“ de Ion Creangă,un spectacol de Gianina Cărbunariu; “Alice” după Lewis Carroll, spectacol – concert de Ada Milea; “Va urma. Ghid performativ pentru spectatori”, un concepTT Gianina Cărbunariu; “VA URMA. Pe Planeta Oglindă”, un spectacol de Gianina Cărbunariu; “O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale, regia Alexandru Mâzgăreanu; “BABEL 11:4 sau TOTUL A ÎNCEPUT”, regia Daniel Chirilă; “OAU, un spectacol semnat FĂRĂ ZAHĂR” (Bobo Dumitrescu și Bobi Dumitraș); “Rinocerii” de Eugène Ionesco, regia Radu Iacoban; “aici. melancolia”, text Daniel Chirilă, regia Irina Moscu; “Război și pace și…” după Lev Tolstoi, un spectacol de Clemens Bechtel; “Pescărușul” de Anton Pavlovici Cehov, un spectacol de Christian Benedetti; “Fragmente din povestea noastră”, text și regie Bogdan Zamfir; “Oraşul Nostru” de Thornton Wilder, regia Teodora Petre.

Îmi amintesc primul interviu pe care i l-am luat actorului Andrei Merchea Zapotoțchi. Era prin 2017. L-am întrebat printre altele cum se vede peste 10 ani. Și iată ce mi-a răspuns:

“Cred mult în succesiunea cine sunt, de unde vin, încotro mă îndrept și nu voi uita niciodată de unde am plecat. Cred întotdeauna că nu răspunsul e cel mai important, că el lasă spațiu de reactualizare. Aș reactualiza întrebarea cu altă întrebare: „Unde mă văd eu anul viitor?” și răspund că mă văd în teatrul din Piatra Neamț, lucrând în echipa cu care am legat o prietenie de viață și de profesie, cu niște oameni care m-au primit cu toată căldura și m-au ajutat să mă dezgheț în meseria mea. Cel mai mare cadou pe care puteau să mi-l facă este întâlnirea de fiecare zi cu „terenul”. Venind din mediul independent, pot să spun că mă întâlneam cu „terenul” doar în ziua spectacolului, unde făceam de toate. Când m-am angajat în teatru și am avut bucuria să mă întâlnesc cu scena zilnic, mi s-a părut cel mai mare privilegiu. Aveam șansa să compar cu mediul din care veneam, unde repetam pe acasă, pe unde apucam, căram și montam decorul, care era depus pe nu știu unde. Îmi aduc aminte că pentru spectacolul „Romeo și Julieta”, pe care-l jucam la Teatrul de Comedie din București, aveam un depozit la capătul orașului, spre Dragonul Roșu, și de acolo căram prin tramvai până la teatru decorul și recuzita. Când ești angajat în teatru, după patru-cinci ani de cărat practicabilul în tramvai pentru spectacolul de seară, aștepți orice rol și joci cu mare drag.”

Astăzi mă bucur de evoluția lui frumoasă. N-au trecut zece ani și Andrei Merchea-Zapotoțchi a devenit managerul general al teatrului. Este actorul talentat, cult, deștept, plin de modestie, care-și cunoaște bine meseria, trupa și orgnizarea teatrului. Ca manager general, cu siguranță, va face cinste teatrului.

Suceveanul a câștigat concursul organizat de Consiliul Județean cu cel mai mare punctaj. A fost notat cu 9,03 la proba de prezentare a proiectului de management și 9,00 la interviu. Cei doi contracandidați au luat notele: 8,66 respectiv 8,50.

În sfârșit, teatrul are managerul general pe care îl merită! Cu siguranță vom vedea la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț spectacole reușite, iar sălile teatrului vor fi pline cu publicul dornic să le vadă, care va aplauda frenetic la final.

BRAVO, ANDREI!

foto Andrei Dăscălescu