Designer Laura OLARU: Nu mă văd făcând altceva

În mai 2022, Alin Gălățescu a organizat spectacolul de la GALA “AVANPREMIERE 2022” în marile săli ale Muzeul Național al Țăranului Român din București, unde au participat 500 de invitați și 2 muzicieni. 50 de modele au prezentat în fața publicului 5 colecții de modă, accesorii și bijuterii. Laura Olaru s-a prezentat cu a ei colecție de genți și poșete, plus colecția de călătorie. Apoi a participat la Târgul anual “Half is free”, organizat de Andreea Esca, la Cluj.

Privind-o de la distanță, pare o adolescentă gata să ia viața în piept, dar ea este femeie măritată și cu băiat trecut de facultate. Împlinește 50 de ani în curând, este foarte frumoasă și are ceva din marile actrițe de la Hollywood, deși n-a absolvit școală de artă. Timpul ei înseamnă să trăiască regal frumusețea și să creeze. M-a uimit explozia de culori din jurul ei și bucuria de a crea. A reușit, pentru că a crezut în visul ei, a devenit designer recunoscut și apreciat.

În 2009, Laura Olaru a fost declarată designerul anului. Romanian Fashion Philosophy Award îi acordă o diplomă. Într-un final de mai, cu miros de vară și gust de cireșe coapte, i-am luat interviu, acolo în atelierul ei de la “Republica”, printre ciocate, poșete în spectru R.O.G.V.A.I.V. și colecția în verde închis a genților de călătorie.

Laura Olaru mi-a arătat atunci, că valoarea lucrurilor nu ține de bani, ci de atitudine și apreciere, de respect și necesitate. O geantă luxoasă devine și mai frumoasă abia după câțiva ani de purtare. E mereu înlocuită cu alta, pentru că femeile vor mereu altceva. O marcă e un ansamblu de așteptări și povești. Și amintiri.

Monica ANDREI: Când a început povestea cu designul?

Laura OLARU: Cred că Dumnezeu m-a adus aici. În Constanța am avut niște magazine cu de toate: haine, curele, genți de tot felul. Clientela era bună. Și acum își amintesc unii de magazinele “Laura”. Erau cele mai frumoase. Aveam grijă să aduc marfă de calitate de peste tot. Mergeam la turci, aducem marfă de la chinezii de la “Dragonul Roșu”.

Nu am avut treabă cu designul. Nu am făcut o școală anume. Exista școala de arte și meserii, la Râmnicu Sărat de unde sunt eu, însă eu am absolvit alt liceu. Am avut, în schimb, o legătură permanentă cu moda, încă din tinerețe.

Acum zece ani am avut revelația că vreau să fac altceva. Mi-a fost dificil. Anul acesta împlinesc 50 de ani și 10 ani de când desenez și fac genți și poșete, de când am brandul „Laura Olaru”. Am pus și pun multă pasiune. Mi-a fost greu în primii doi ani, însă nimănui nu-i este bine de la început.

Când vreau să lansez un produs, fac un desen întâi, dezvolt produsul, îl port eu, văd ce se întâmplă, și acest lucru cere timp,  văd reacțiile oamenilor, apoi îl ofer pe piață. Pentru că este ușor să vinzi ceva sigur. Totul sclipește în exterior, dar e multă muncă și nu se vede asta. Sunt o grămadă de oameni care fac diverse chestii, încălțăminte accesorii, genți și poșete, dar nu sunt bune.

E foarte frumoasă lumea în care sunt acum, însă, eu Laura Olaru, ca să-mi demonstrez anumite lucruri, că pot face aceste produse, ca să pot arăta ceva, mi-au trebuit ani mulți, să mă  conving, că sunt pe drumul potrivit. Sunt momente când mă văd prințesă, alteori sunt nimeni pe plantație. Cunosc persoane cu studii înalte, absolvite la facultăți de prestigiu, s-au lansat în modă, au făcut niște genți, au sclipit o lună, două, apoi s-au pierdut. Au renunțat. N-a mai auzit nimeni despre ei.

Noi, eu și soțul meu, am avut sau nu ce să mâncăm, am mers mai departe, cu ideea noastră de a face genți și poșete. Îmi place enorm ce fac acum. Nu mă văd făcând altceva. Dacă s-ar putea aș dormi în atelier.

M.A.: Fiecare poșetă are altă culoare, formă, are altă poveste, o vibrație aparte, destinată unui costum anume, e migală și artă. Care dintre colecții a trecut granița în timp?

L. O.: Am avut o colecție care a fost lansată la New York. Ne-au aplaudat americanii, s-a scris în toată presa despre noi, în cele mai glorioase reviste de acolo, chiar și în “Vogue”. Când a fost vorba să le vindem în magazinele americane, ne-am izbit de tot felul de taxe mari,  ne-au cerut mii de dolari, la toate acestea se adăuga și plata pentru firma internațională de curierat. Și am renunțat. Doamnele noastre românce știu să aprecieze munca noastră și poșetele. Eu am prețuri pentru toată lumea. Nu lucrez poșete doar pentru dive, vreau ca și doamna care merge cu metroul, la serviciu, să poarte geanta pe care o fac eu. Așa mi se pare că povestea mea merge mai departe, căci promovarea articolelor mele este mai puternică prin persoana care le poartă.

În 2012 am ieșit pe piață cu niște poșete în formă de plicuri. Clientele de atunci, de acum zece ani, cumpără de la mine și astăzi. Aceasta este satisfacția mea, realizarea mea. Și mai este ceva: produsele mele sunt atipice și originale. Femeile s-au săturat de banal, vor mereu altceva, dar să fie ceva frumos. Luxul e o stare de spirit. Gustul se educă, se rafinează. Din acest motiv am făcut poșetele în formă de triunghi, cu franjuri, care  s-au vândut în mii de exemplare. Între timp telefonul mobil a devenit mai mare ca formă, și nu mai încape, în această poșetă. Dar nu renunț să modific forma ei.

M.A.: A existat un timp destinat eșecului?

L.O.: Nu cred că este vorba despre eșec. Am făcut un rucsac în formă de canistră pentru o firma din domeniul petrolului. Voiau o comandă mare, dar nu ne-am înțeles la preț. Rucsacul meu în formă de canistră i-a uimit pe toți din acea firmă.

Afacerea mea din fiecare zi se derulează cu trei oameni, și încă unul, care vine din când în când în atelier. Nu am comenzi mari, că nu fac față. Am făcut genți promoționale și rucsacuri pentru firma cu țigările electronice. Ne-au cerut de câteva ori comandă, mereu alte modele, ne-am înțeles.

M-am gândit că dacă primesc comenzi mai mari de 1000 de bucăți, nu fac față, ca să le execut. Mă gândeam la o colaborare. Am plecat în Turcia, la o fabrică unde se lucrau minim 1000 de produse odată. Am rămas uimită de ceea cea m văzut acolo: hale imense, curățenie peste tot, poșetele în rând, multă tehnologie. Și turcii mi-au zis:“doamnă. Nu sunteți la nivelul la care puteți lucra cu noi. Vă trebuiesc și bani mulți. Noi facem o mie de poșete odată”. Și m-am întors acasă la atelierul meu din „Republica”.

M.A.: Cum a fost la Târgul „Half is free”.

L.O.: Scot două colecții pe an, cum se scoate în mod normal, le promovez la târguri, gale de modă. Andreea Esca organizează de două ori pe an un târg pentru designeri „Half is free”. Publică o revistă, pe care o distribuie gratuit, pe toată perioada târgului. Nu ne-a luat un ban. E tare generoasă. Am ajuns în toate revistele ei cu poșetele și gențile mele. Și pentru acest târg noi lucrăm cam o sută de poșete și genți. Adică o colecție. Anul acesta târgul a fost la Cluj. Am avut feedback excelent. Clientele cu gențile cumpărate de la noi, în anii trecuți, s-au prezentat cu ele, ne-au așteptat cu aer sărbătoresc, au cumpărat altele. Pentru mine acest lucru a fost mare bucurie. Mă simt minunat că am respect pentru ceea ce fac, le ofer calitate și modele frumoase clientelor mele. Am recunoaștere pentru munca mea. Și mai adaug ceva important. Nu țin la preț. Am un site wwwlauraolaru.ro unde promovez produsele, arăt reducerile de sezon. Dacă pe mine mă sună o clientă și mă roagă să-i dau o geantă, că are nevoie, eu o ajut. Și este încă un motiv, ca să mă iubească lumea.

M-a ferit Dumnezeu de oameni răi, și-i mulțumesc, că au venit numai doamne faine, pe lângă mine. Se spune că atragi ceea ce ești. Aseară a venit o fată, să cumpere un rucsăcel, era însărcinată, nu observasem, ieșisem cu un rondel de castravete pe frunte, mă duruse capul, eram obosită, că lucrasem toată ziua. Și mi-a spus: “Doamna Laura, vă admir, că sunteți atât de populară!”.

Despre sinceritate este vorba. Și despre energie bună. N-am visat la 20 de ani, că o să fac genți. Eram ocupată cu dragostea. Am cochetat cu moda mereu. Nu am mers atât de departe, să mă cred celebră. Unii mă văd designer, dar eu spun că sunt un om care face niște genți, pe care le caută lumea. Cei cu “studii în modă” nu rămân în zona creației, pentru că nu au răbdare, vor totul deodată. Nu se poate ceva fără multă muncă.

Am zile când nu am bani de pâine, apoi se întâmplă ceva. Poate e o inadvertență între ceea ce spun și ceea ce se vede, dar toți banii pe care-i câștig îi investesc, pentru că eu altfel nu am cum să cresc. Îmi rămân puțini bani pentru cheltuielile mele. Dar afacerea mea nu este despre bani. N-a fost niciodată despre bani, este despre timpul și energie, despre tot ce investesc în articole frumoase, despre oamenii minunați care vin și cumpără. Ei ne-au ajutat să devenim brandul „Laura Olaru”. Și vindem. Fiecare colecție are culoare și formă. E originală. Brandul “Laura Olaru”!

M.A.: Cum a fost la Gala “Avanpremiere”?

L.A.: Alin Gălățescu a organizat la Muzeul Național al Țăranului Român, în mai, Gala  „AVANPREMIERE”, care a devenit deja gală anuală, unde au fost prezentate colecțiile: Aleha Toncea, Alexandra Calafeteanu, Studio Cabal Clothing by Diana Dianu, Antonia Nae (Londra), Iza Vandee, Atelier Danessa – Bijuterii, Răzvan Ciobanu Sel., iar eu am prezentat cu gențile mele, “Laura Olaru”. A fost o seară de vis a modei românești cum numai Alin știe să organizeze. 500 de invitați speciali. 50 de modele remarcabile au plimbat pe podium 5 colecții de modă ale designerilor  romani. Eu cred în moda românească!

În primul an, în 2015, la Gala organizată de Gălățescu, m-am prezentat cu genți și plicuri cu franjuri lungi, până în pământ, tăiați cu mâna. Am avut mare succes. A fost superb.

Alin este un om extraordinar. E un OM, exact așa, cu majuscule. A făcut multe pentru noi. Adună oameni din multe zone la galele pe care le organizează. Pe mine mă invită de câțiva ani. El promovează și tineri, căci are un fler al lui, știe care este bun și rezistă, știe care nu va merge mai departe în zona modei românești.

Și în zona modei sunt găști mai mici și mai mari, care fac bisericuțe. Dacă am fi mai buni și îngăduitori am fi mai avansați. Dar la român invidia este puternică. Sau îi place să se plângă că nu are, în loc să investească timpul și energia în ceva constructiv. Mă gândesc că trebuie să rămânem buni, în fiecare zi, adică tot timpul, nu numai de Paști sau de Crăciun. Ca să putem folosi energia în mod constructiv. Să construim.

M.A.: Va afectat pandemia?

L.O.: Eram pe un vapor de croazieră cu două prietene românce, prin zona Turciei. Mersesem acolo cu gândul să facem afaceri. Aranjasem de aici prin unchiul unei prietene totul. Era prin februarie 2020. Când ne-am întors în țară, prin aeroporturi lumea deja purta mască. Râdeam cu prietenii, nu credeam că va fi așa grav. Nu știam la ce să ne așteptăm. Nu știam ce va urma.

Prin martie, am deschis magazin în Mall. Vorbisem cu Andreea Esca să vină la lansare, dusesem poșetele la magazin, urma marea lansare. În acea zi, la orele 14:00 termin de aranjat, la orele 16:00 primesc telefon că intrăm în “starea de urgență”. Am chemat repede fotograful, Esca ne-a trimis două fete pentru lansare, am făcut poze, le-am postat pe Facebook. Și magazinul l-am închis. Ne-am dus acasă. Urma să stăm în casă două luni.

Acasă am plâns câteva ore. Plângeam din inimă. Mă temeam că pandemia îmi va distruge toată munca mea de zece ani. Mintea mea refuza total să creadă că este pandemie. Că trebuia să stăm în casă, izolați două luni, și eu nu pot sta prea mult timp în casă. Am stat trei zile, m-am odihnit, apoi i-am spus soțului meu că plec la atelier. Contabila ne-a făcut acte, că suntem patroni. Mergem la atelier, zilnic, ascultam postul de radio “Magic Fm”, dansam, lucram poșete.  Luam câte o comandă.

Izolate, în casă, două luni, femeile comandau pe fond nervos lucruri în Internet, așa au comandat și poșetele mele. Am muncit zilnic pentru comenzi. Apoi am pus poșetele și gențile în portbagaj și împreună cu soțul meu, le-am livrat. Nu am trimis nimic prin firma de curierat. Am mers în fiecare cartier și la fiecare casă din oraș, apoi prin satele din jurul Bucureștiului, ca să livrăm comenzile. Două zile ne plimbam peste tot, livrând comenzi, și cinci zile munceam.

M.A.: Care este ultima colecție?

L.O.: Colecția de poșete și genți în piele verde închis, destinate călătoriei, este nouă, am lansat-o  la gală și cuprinde: geanta mare, geanta laptop, o borsetă pentru bani și telefon. M-am gândit  că omul vrea să circule după atâtea restricții.

Logo-ul “Laura Olaru” nu e la vedere. O singura poșetă mare în formă de bomboană are  logo-ul pe barete. Nu îmi place să pun logo-ul la vedere. O doamna medic din Iași mi-a cerut comandă un rucsac, cu logoul la vedere. În toate poșetele mici eticheta e în interior.

Modelele mele sunt recognoscibile. Nu am probleme că îmi fură cineva brandul sau modelele. Lumea deja îmi știe produsele. În zona încălțămintei, am o colaborare. Nu am intrat prea mult. Deși ciocatele se vând extrem de bine și nu se demodează niciodată. Am făcut modele în toate culorile, pentru că orice femeie sau bărbat trebuie să aibă măcar o pereche de ciocate, în garderobă.

M.A.: Aveți produse care nu se vând?

L.O.: Nu am produse care nu se vând. Toate modelele mele se vând. Mai ales că lucrez prin comandă. Am niște modele și clientele mele comandă în funcție de nevoie, poșete, genți și rucsacuri. Cu franjuri sau fără, îmi place ca geanta să aibă mai multe întrebuințări. Rucsacurile frumoase și comode, se vând extrem de bine, sunt la mare căutare. Și mai fac genul de geantă “sac” unde pui tot ce ai și le găsești pe toate pe pipăite. Decât luxul de a face nimic, mai bine bucuria de a face un model nou de poșetă.