Silvia GRIGORE: Scriu când simt că am un mesaj de transmis

Silvia Grigore este scriitoare, practicant Qi Gong, consilier programare neuro-lingvistică. A publicat volumele de poezie, niște antologii bilingve: „Suflet în zbor”, „Imposibilul din suflet”, „Fâșii de suflet”  și romanul “Pe Facebook și în altă viață”. A obținut două premii literare la: Festivalul Internațional Lucian Blaga (2000) și Concursul internațional româno-canadian Starpress (2010). La care se adaugă povestirea din volumul “Fiecare viață spune o poveste”, antologia publicată în SUA, coordonată de preotul Eugen Roșu. Din 2022, ține prelegeri la Centrul Cultural Pitești, în proiectul despre “Arta Devenirii”.

Pe Silvia am cunoscut-o mai întâi ca poetă. Cu niște ani în urmă, îmi trimitea la teatru niște volume de versuri. După niște ani,  am citit romanul ei tulburător despre iubire, “Pe facebook și în altă viață” o carte ca o zi frumoasă de primăvară. Citești și nu te plictisești.Te cucerește prin ritmul situațiilor, misterul personajelor, dar și prin scriitura vie. E povestea tulburătoare  a două suflete care tânjesc după iubire, precum și cât sacrificiu fac doi oameni atunci când iubesc. Așa cum spunea un personaj din carte: Suntem ceea ce alegem să fim, trubadur!  Pentru că  Totul e iubire! Din iubire a fost creată lumea, iar oamenii se nasc pe Pământ pentru a experimenta iubirea în toate formele ei.

E o bucurie să o cunoști. Pe lângă faptul că e frumoasă, blondă, cu ochi mari cât imensitatea cerului albastru, este teatrală, expresivă și fotogenică. Lumea ei nu se rezumă numai la literatură, la călătoriile ei,  nepoata Anastasia, familie, rude, prieteni, job,  Franța pe care o adoră pentru “rafinament cultural, eleganță,  mâncare bună, o limbă melodioasă, o climă prietenoasă”. Ea are în comuna Bradu, pe lângă Argeș, un adevărat paradis, în jurul casei cu multe pisici și mușcatele ei, unde trăiește bucuria unei cafele aburinde în toate diminețile din toate anotimpurile, alături de soțul ei, cu gândurile ei bune, lecturile minunate și  muzica vindecătoare. Ea însuși este o lume.

Întâmplător, ne-am întâlnit recent, la o lansare de carte, unde am stat de vorbă. Sunt  oameni care vin spre tine, te intersectezi cu ei, dar nu ți-e dat să-i cunoști, apoi fiecare pe drumul lui.  Pe alții Dumnezeu ți-i scoate în cale, își dezvăluie cu ușurință toată viața lor, rămân în jurul tău toată  viața ta. Sunt acolo pentru tine, cu vorba, cu gândul, cu fapta. Silvia e undeva acolo cu toată energia ei bună, să-ți ofere un gând bun, gata să te ajute. A fost o surpriză totală din partea amândurora, că ne-am văzut. Despre lumea ei și lumile din jurul ei, mi-a povestit atunci, apoi ne-am despărțit cu gândul să ne revedem curând.

Monica ANDREI: Ești jurist, scriitoare,  practicant Qi Gong, consilier programare neuro-lingvistică, ții prelegeri. Cum găsești timp, ca să reușești, să faci toate aceste activități?

Silvia GRIGORE: Sunt jurist. Lucrez la o firmă care se ocupă cu recuperarea creanțelor. Dimineața recuperez creanțe și după masa mă ocup de cultură. Colaborez cu Centrul Cultural din Pitești. În calitate de scriitor, practicant Qi Gong și consilier în programare neuro-lingvistică susțin prelegeri. Într-o seară am invitați din zona culturii, altă seară din Q Gong.

Pentru dezvoltare personală îmi iau teme pe care le consider de interes, le studiez, apoi țin niște prelegeri. Lumea  vine, ascultă, semn că le place, mai vor.

“Arta Devenirii” e un fel de proiect de dezvoltare personală. Proiectul meu își propune să le arate oamenilor calea spre devenire și curățarea de relele care împiedică devenirea. A deveni înseamnă a reuși să vezi frumusețea vieții, a înțelege beneficiile moralității, dincolo de planul fizic, fără să ții cont de dogme.

Q Gong-ul este parte a medicinei tradiționale chineze care se studiază separat în facultățile din China. Are legătură cu calitatea vieții și devenirea.

M. A.: Care este povestea ta?

S.G.: Am făcut cu mare drag Facultatea de Drept. Eram studentă și munceam, lucram în presă,  doream să mă fac avocat. Când am avut punct de documentare în tribunal și la Curtea de Apel,  am văzut niște lucruri acolo, care m-au făcut să dau înapoi. Mi-am dat seama că nu sunt făcută pentru a urma o carieră de avocat. Sunt prea onestă. Recuperarea creanțelor este altceva. Cu meseria mea îmi câștig existența, însă vocația  mea este scrisul.  Nu poți trăi din scris în România.

Am debutat acum 30 de ani, însă nu am fost un scriitor prolific, pentru că trebuia să muncesc, să-mi câștig existența. Și dacă aș fi scris numai literatură, tot nu aș fi câștigat bani, dar eu nu scriu pentru bani, scriu atunci când simt că am un mesaj de transmis. Simt că am vocație de scriitoare.

M.A.: Te retragi în paradisul tău din comuna Bradu ca să scrii?

S.G.: Am casă în Pitești, locuiesc la Bradu că acolo îi place soțului meu. Când vreau să scriu mă retrag în apartamentul din Pitești.

M.A.: Ce iubești cel mai mult?

S.G.: Iubesc viața enorm. Am muncit foarte mult că să trăiesc acest prezent: să pot scrie, să mă bucur de viață. De când deschid ochii dimineața, până seara, eu iubesc absolut tot ceea ce fac. Îmi place la nebunie să  mă întâlnesc cu mine și să scriu. Am satisfacție, atunci când termin lucrările de la serviciu, îmi rămâne o ora, eu mai citesc ceva. Iubesc să mă joc cu nepoțica mea Anastasia,  să mă întâlnesc cu prietenii, să merg prin cafenele, să mă plimb prin oraș, să călătoresc, să fac numai lucruri frumoase. Repet, am muncit foarte mult ca să trăiesc acest prezent minunat!

M.A.: Călătoriile pe care le faci te inspiră?

S.G.: Am călătorit foarte mult, pe trei continente, și, într-adevăr călătoriile mă inspiră. Într-o călătorie înveți foarte multe. Una e când citești despre locul respectiv, alta este când ajungi acolo. Una e să vizionez un documentar despre un anume loc, alta este să fiu în acel loc. Amintesc despre Camino de Santiago. Se zice că este un drum pe care orice pelerin trebuie să-l facă măcar o dată în viață. Dar eu cred că îți este dat să ajungi acolo. Și, într-adevăr, a fost altceva, ca experiență, să fiu acolo. Cu sute de bășici la picioare, mers prin căldură mare, mulți kilometri pe jos, dar ce trăiri, ce revelații, ce experiență a locurilor, ce dovezi personale trimise de divinitate am avut! Un pelerinaj pe care îl parcurg doar cei chemați. Toate căutările mi-au fost răsplătite!

M.A.: O carte pe care ai recomandat-o oricui spre lectură

S.G.: E greu să recomanzi cărți pentru că omenii sunt diferiți. Cartea mea de suflet a fost și a rămas “Arta conversației”, de Ileana Vulpescu. Este o carte  care îl propulsează pe orice  cititor indiferent care e natura lui, indiferent ce-i palce să citească. E o carte completă destinată tuturor categoriilor de cititori.

M.A.: În ce culoare te regăsești și ce ce?

S.G.: Verde. Pentru că este culoarea viului, a vieții, are ceva proaspăt tot timpul. Este culoarea cu care îmi stă mie cel mai bine îmbrăcată.

M.A.: Dar ochii tăi frumoși și mari sunt albaștri!

S.G.: Culmea! Îmi stă mai bine în verde decât în albastru, deși iubesc mult această culoare. Cred în verde!

M.A.: Radiezi bucurie, fața ta e numai zâmbet. Ești așa tot timpul?

S.G.: Aproape tot timpul, pentru că oricât de bine ai fi tu cu tine, ai momente de cădere. Dar știi cum se zice în cărțile sfinte: Câtă tristețe ai tu în fericirea ta  puțină! Adică ferească Dumnezeu să-l întrebi pe om despre câtă bucurie are el în tristețea lui. Eu sunt un om fericit, cu mici momente de tristețe. Trăim pe pământ, aceasta e o zonă duală, nu ai cum să fii permanent fericit.

Diminețile în care te trezești cu zâmbetul pe buze nu și se dau așa. Ele sunt rezultatul căutărilor tale, care au făcut posibil să-l uiți pe omul nedumerit care ai fost și să devii un om care știe că le are și le poate pe toate. Pentru unii fericirea este ceva fragil și de scurtă durată. În realitate fericirea este bucuria clipei și sentimentul că nimic nu te poate atinge, nu-ți poate face rău, iar pierderile inevitabile sunt spre zidirea ta, sunt lecțiile tale în această viață. Iisus îi saluta pe oameni cu “Pace vouă!”