BIOGRAFIA UNUI POET – AUGUSTIN JULA

Poetul Augustin Jula s-a născut la 14 august 1942, în comuna Vinerea, într-o familie numeroasă, constituită din cei 6 copii (4 băieţi şi 2 fete) din părinţii Antonie şi Maria Jula. Urmează şcoala generală în satul natal între anii 1949 şi 1956. Susţine examenul de admitere la Liceul din Cugir, dar îi este refuzată înscrierea, deoarece tatăl său refuză să se înscrie în colectiv. În situaţia dată, tânărul Augustin urmează Şcoala pomicolă din Geoagiu, între anii 1956-1958, unde director era Ioan Samoilescu din Vinerea.
Între 1960-1964 urmează cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, perioadă în care debutează ca poet, când îi apar publicate primele poezii în ziarul „Flacăra Sibiului”. Astfel, în 19 aprilie 1961 publică poezia „Columbul spaţiilor cereşti”, apoi în 13 iunie 1964, la 75 de ani de la moartea marelui poet Mihai Eminescu, publică poezia întitulată „Lui Eminescu” care a fost difuzată şi la Radio, iar în 5 august 1964 îi apar poeziile „Seceriş” şi „Zburaţi cocori ai poeziei”.
Între anii 1964-1967 urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. În timpul studenţiei publică o serie de poezii în revistele „Amfiteatru”, „Tribuna”, „Gazeta Literară” şi „Ateneu”. La absolvirea facultăţii primeşte repartiţie la Călăţele, lângă Cluj, dar este chemat de scriitorul Radu Ciobanu la ziarul „Drumul socialismului”, ca redactor la secţia de cultură. În anul 1967 îi apar publicate o serie de poezii în volumul „Inscripţii”, dedicat poeţilor din regiunea Hunedoara.
Din anul 1968, după trecerea la noua împărţire administrativ-teritorială a României, când Vinerea este ataşată judeţului Alba, poetul Augustin Jula trece şi el la ziarul „Unirea” ca redactor principal la secţia culturală. Aici publică numeroase poezii, articole de cultură, precum şi ciclul de reportaje „Ţinuturi de legendă” inspirat din istoria Vinerii. În anul 1970 se mută la Bucureşti, unde Ion Dodu-Bălan, originar din Vaidei, care era redactor la „Luceafărul”, îl ia sub oblăduirea sa. În această perioadă mai colaborează la revista „Săptămâna” condusă de Eugen Barbu, unde îi apar câteva poezii, devine corespondent pentru „Informaţia Bucureştiului” şi „România Liberă”. Apoi, poetul Tiberiu Utan, care era redactor şef la „Gazeta Literară” şi director al Editurii Ion Creangă, îi oferă funcţia de corector.
În anul 1981, odată cu moartea tatălui său, revine din Bucureşti şi activează ca profesor de limba română şi latină la „Şcoala generală din Lupşa (1981-1982), Liceul din Şugag (1982) şi Şcoala generală din Lunca Cernii, judeţul Hunedoara, până în anul 1985. În anul 1990 profesează în cadrul Liceului Industrial Zlatna, şi apoi în cadrul Şcolii generale nr. 1 din Cugir (1990-1994). În anul şcolar 1994-1995 funcţionează ca profesor la Şcoala generală „Dr. Ioan Mihu” din Vinerea de unde se şi pensionează pe motive medicale.
Până în anul 1990 mai publică poezii în revistele „Luceafărul”, „România literară”, „Săptămâna”. De asemenea mai publică trei poezii în volumul „Poarta inimii” (poeţi din judeţul Alba) şi „Paşi în vreme”. După anul 1990 publică poezii şi articole în ziarele, „Unirea”, „Informaţia de Alba”, „Monitorul de Alba”, „Ardeleanul”, precum şi în revistele „Universul catedrei” (1993) şi „Senzaţii tari (1996).
În iulie 2010, îi apare primul volum de versuri tipărit, ,, Cu mâna pană la stea”, la editura ,,Unirea”,urmat imediat, de romanul ,, Pavel Chinezu – Leul Transilvaniei”, în 2011.
În manuscris sunt pregătite în vederea tipăririi romanele: „Sarmis et Getusa”, „Iubitele necunoscute ale bărbaţilor celebri”, „Alexandru Macedon şi cele 10.000 de mirese”, „Între piraţii lui Barbarosa”, „Cupiratul Majestăţii Sale, Francis Drake”, „Locotenent în garda lui Napoleon”, Trilogia religioasă compusă din romanele „Suliţa ucigătoare a lui Cristos”, „Năframa Sfintei Fecioare” şi „Giulgiul lui Cristos”.
De asemenea sunt pregătite volumele de versuri „Astralele”, „Mituri cosmogonice”, „Lucefera”, „Poetul boem prin înalta societate”.
Prin opera publicată până în prezent, precum şi volumele în manuscris, Augustin Jula s-a impus în literatura din ţara noastră ca un poet şi un scriitor pasional, profund, neînţeles câteodată, care din păcate, nu a mai apucat să-şi vadă întreaga opera publicată. L-a iubit mult pe Eminescu încercând de multe ori să- l imite, atât prin poezie cât şi prin înfăţişare.
S-a stins din viaţă într-un mod nefericit, singur şi trist, în casa părintească de la Vinerea.


Categorie: Biografie