Despre profesori și elevi, despre Germania și România cu prof. Joachim Ferneding

Autorul Articolului: Tudor Stingheriu, clasa a 12-a A

Tudor Stingheriu: Stimate domnule Joachim Ferneding, sunteți cunoscut de ani de zile ca „neamțul de la Alecsandri”. Cine sunteți dumneavoastră, de fapt?

Joachim Ferneding: De fapt… e greu de spus… cei mai mulți oameni rămân de la un punct încolo în același loc, de obicei este locul devenirii lor, locul în care au crescut. În cazul meu nu. Sunt născut în apropiere de Würzburg, acolo am și studiat primii trei ani, după care am fost un an în Irlanda, apoi mi-am continuat studiile în Göttingen, la finalul studiilor am petrecut o vreme în America de Sud. Ca profesor am lucrat până acum în apropiere de Göttingen, apoi în Istanbul, în Oldenburg și de 8 ani aici în Iași. Iași este locul în care am petrecut până acum cel mai mult timp.

T.S.: Cum ați decis să veniți ca profesor în România și de ce în Iași?

J.F.: A fost combinație de întâmplare și noroc. Mi-am dorit sa reiau experiența predării limbii germane în străinătate și mi-am depus dosarul pentru America de Sud. Însă am fost întrebat, daca Europa de Est ar fi pentru mine o opțiune. Fusesem deja în România în 2007 ca turist – pe atunci erau mai puțini turiști și bancnotele avea un șir amețitor de zerouri. Și atunci m-am gândit că e o țară frumoasă și limba apropiată de spaniolă.

T.S.: Ce a însemnat pentru dumneavoastră experiența românească, atat în plan personal, cât și profesional?

J.F.: Pe plan personal am întâlnit-o în România pe soția mea și mi-am întemeiat o familie. Mă simt foarte bine aici, pentru că avem un cerc mare de prieteni și pentru că totul funcționează pentru noi aici relativ armonios. Din punct de vedere profesional am mult mai multe libertăți aici decât în Germania și aici sunt ”neamțul”, pe când acasă sunt unul dintre cei mulți.

T.S.: Predați in mare parte la clasele de intensiv si bilingv germană. Din perspectiva dumneavoastră, care sunt avantajele unui astfel de profil pentru elevi?

J.F.: Mai ales clasele cu profil bilingv au avantajul că sunt grupe relative mici. Și cu cât sunt grupele mai mici, cu atât ai posibilitatea sa aprofundezi materia de învățare, iar elevii în general pot învăța mai bine și mai ușor decât în clasele mari. În plus ai posibilitatea sa experimentezi în predare mai multe metode. Dar și la clasele intensive elevii au 4 ore de limba germane pe sătpămână, ceea ce este suficient, chiar dacă clasele sunt mai numeroase.

T.S.: Care sunt diferențele dintre mentalitatea unui elev român și a unui elev din oricare altă țară în care ați predat dumneavoastră?

J.F.: În primul rând și aici și peste tot este vorba de adolescenți și de aceea în esență nu există diferențe atât de mari între România, Germania, Turcia, etc. Cel târziu începând cu clasa a X-a este tot mai greu să-I motivezi pentru limba germane, întrucât dezvoltă foarte multe alte preocupări și interese. În România elevii mi se par mai orientați către rezultate și note – prin comparație cu Germania. Și din pacate tradiția în care cad mulți în capcană este cea a învățatului pe de rost. Elevii în Germania sunt în genere mai critici și mai ”încăpățânați”.

T.S.: Dar în privința profesorilor? Ce credeți că diferențiază formarea profesorului român de cel din Germania?

J.F.: O diferență esențială între formarea profesională a profesorilor în Germania și în România este faptul că un professor german predă două sau chiar trei obiecte diferite (Matematică și Fizică, Germană și Engleză, Germană – Istorie – Politică), iar numărul de ore obligatoriu pe săptămână este de 25 de ore (o ora de clasă durează 45 de minute). În Germania profesorii studiază în primă fază la Universitate (până la primul examen de stat) și apoi timp de 2 ani urmează așa numitul ”referedariat”, în timpul căruia predau deja singuri dar și insoțiți de un tutore și aprofundează în seminarii și cursuri cunoștințele de metodică și didactică. Urmează al doilea examen de stat, și abia din acest moment atingi ”statutul” de profesor.

T.S.: Care sunt amintirile profesionale cele mai importante din timpul acestei activități desfășurate în liceul nostru? Dar neîmplinirile majore?

J.F.: Este de fiecare dată un sentiment de împlinire să pot urmări progresul elevilor începând din clasa a IX-a și până în clasa a XII-a. Cei mai mulți fac pași uriași de la nivelul A2_B1 până la nivelul B2/C1. Și mai ales ma bucur mult pentru acei elevi, care încep poate cu un eșec și nu promovează examenul DSD1, dar se ambiționează, promovează în următorul an și atunci prin curaj, se pregătesc și pentru DSD 2 și reușesc să-l promoveze și pe acesta.

Regretul meu se adresează cu atât mai mult acelor elevi, care pot, dar nu găsesc motivația. În fiecare an din păcate întâlnesc elevi cu mult potential, dar care nu vor, au alte prorități. Este pentru ei talent irosit și pentru mine este un eșec.

T.S.: Dacă ar fi să numiți trei câștiguri fundamentale pe care le-ar avea un elev din studiul limbii germane, care ar fi acelea?

J.F.: ”Engleza este obligatorie, germana este un mare PLUS”. Chiar și cu nivelul B1 atestat prin diploma DSD sunt șanse crescute de a găsi un job avantajos în varii domenii. Germania rămâne un partener economic foarte puternic, iar firmele din Iași sunt în permanentă căutăre de buni cunoscători ai limbii germane. În plus cine a reușit sa atingă un nivel B1 sau chiar C1 la limba germane cu siguranță are fie talent și poate să învețe și alte limbi străine, fie a reușit să dezvolte o toleranță ridicată la depășirea unor provocări dificile, astfel încât va reuși dacă dorește să asimileze și alte limbi străine cu statutul de ”dificile”.

T.S.: Cu siguranță că vă simțiți, după atâția ani, legat de locuri ale Iașului. Care este locul preferat din orașul nostru?

J.F.: Locul meu preferat este acasă cu familia mea. Îmi place mult parcul Copou și am devenit un bun cunoscător al locurilor de joacă din Iași datorită fiicei mele.

T.S.: După ce vă veți întoarce în Germania, ce credeți că vă va lipsi cel mai mult din România?

J.F.: În Germania va trebui sa încep aproape de la zero – în 9 ani de absență un sistem de învățământ, o școală se schimbă foarte mult, în plus acolo voi preda cu totul altceva, și anume limba germană maternă și limba engleză ca limbă străină. Prin urmare îmi vor lipsi cu siguranță rutina și munca în general de aici, care cu siguranță este mai plăcută și mai ușoară – întrucât mă pot concentra asupra unui singur obiect și asupra elevilor mai mult. În Germania am peste 100 de elevi pe an. Imi vor lipsi foarte mult prietenii. Acolo unde ne vom stabili nu cunoaștem pe nimeni. Familia din Germania e destul de departe. Prin urmare și pe acest plan va fi un nou început. Și chiar daca uneori birocrația din România este frustrantă, în Germania totul este și mai dificil în această privință.