Fascinanta lume a antichității greco – romane sau de ce să învățăm latina

Autorul Articolului: Maria Tiron

Elevă în clasa a VIII-a, calificată la etapa națională a Olimpiadei de limbi clasice – 2020

În căutarea unor surse pentru scrierea acestui articol, mi-a atras atenția afirmația lui Nicolae Iorga: „Un popor care nu își cunoaște istoria și eroii e ca un copil care nu își cunoaște părinții.”. În ultimul timp, am observat tendința îndepărtării de trecut, de istorie a tinerilor care consideră că pot „supraviețui” și fără ,,acest bagaj”, crezând că trecutul este ceva ce a fost cândva, demult, odată ca niciodată, iar acum suntem într-o nouă, care nu are nicio legătură cu desuetul timp al Antichității, Evului Mediu sau al ,,Epocii luminilor”. Dar eu cred că istoria lumii, a civilizațiilor sau a unui popor este  foarte importantă. Știu bine că nu conving pe nimeni fără argumente, așa că mă bazez pe acestea: cunoașterea trecutului te dezvoltă și te ajută să înțelegi cum a evoluat civilizația și a ajuns unde este acum; istoria este un profesor foarte bun, care îți arată greșelile făcute de oameni pe parcursul timpului și te învață să nu le mai repeți; te ajută să te cunoști mai bine pe tine însuți și să îi apreciezi pe cei ce au fost înainte ta.

Am văzut adolescenți și tineri cărora nu le place deloc istoria, dar am observat că sunt unii (destul de numeroși, aș spune) care sunt interesați de multe subiecte ale trecutului, cum ar fi Primul sau al Doilea Război Mondial, perioada interbelică, Revoluția Industrială, cruciadele etc.  Dacă stau să mă gândesc, foarte puțini sunt, însă, cei interesați de Antichitate. De aceea, voi face o pledoarie pentu nevoia de cunoaștere a culturii și civilizației Romei antice și a limbii latine. Cui prodest? (Cui folosește?). Si în acest caz, apelez la argumente, pentru a  fi mai persuasivă (vă rog să fiți atenți la termenii de etimologie latină folosiți în acest articol):

1. În primul rând, pornind de la ideea că istoria e o știință a cauzalității, perioada antică e tocmai începutul care a declanșat, ca într-un domino, toate vârstele istoriei, până în epoca prezentă, în care trăim noi acum.
2. În al doilea rând, pentru că antichitatea greco – romană este un izvor de cunoaștere. Ea reprezintă o epocă foarte importantă, epoca în care s-au dezvoltat cultura, literatura, istoria, filosofia, religia, arta, literatura și marile civilizații. Atunci au trăit mari filosofi (Aristotel, Platon, Seneca), care au pus bazele cunoașterii, istorici, care au scris despre fapte memorabile (Polibius, Xenofon, Titus Livius, Salustius, Plinius cel Bătrân) sau chiar le-au înfăptuit (Caius Iulius Caesar), înțelepți care au studiat  științe diverse și au elaborat teoreme, teorii, axiome (Pitagora, Sosigene din Alexandria, Arhimede etc.). La izvoarele acestei cunoașteri se întoarce fiecare epocă, pentru a sorbi din cupa înțelepciunii.
3. Limba latină ne ajută mult în învățarea altor limbi și este necesară în multe domenii de studiu, precum filologie, medicină, istorie, teologie, arheologie, drept, filosofie. Prin învățarea ei, îți dezvolți gândirea abstractă, logica și te ajută să ai o minte mai organizată, contribuie la lărgirea orizontului cultural, poți afla cauzele lucrurilor și cunoaște sensul multor cuvinte. Este limba oficială a statului Vatican, este limba operelor bisericești.
4. Dar pentru noi, românii, cel mai important argument îl reprezintă descendența directă a limbii române, singura dintre limbile romanice care folosește în numele său radicalul roman –, în acord cu rolul major al romanilor în formarea poporului nostru.

Totuși, este foarte greu să înveți de unul singur limba latină, deoarece, ca orice limbă veche, are o structură complexă și paradigme cu care nu este familiarizat elevul din epoca modernă (profesoara mea obișnuia să spună că ,, latina este matematica filologilor”). Totuși, cred că te-am convins până acum, drag cititor, că latina trebuie și merită învățată. Poate așa au gândit și reprezentanții Minsterului Educației atunci când au introdus această nouă materie în clasa a VII-a: Elemente de limbă latină și de cultură romanică. Judecă și tu, nu e mai distractiv și plăcut să înveți alături de colegii tăi, cu ajutorul manualului digital plin de jocuri, exerciții și lecții distractive, dar și cu cel al profesorului, care știe cum să îți ghideze pașii printre lupte, zei, împărați și cetăți? Din experiența mea, îți confirm acest lucru. Am învățat ceva greu, căci aceasta este percepția generală cu privire la studiul limbii latine, într-un mod relaxant. Dar vei întreba, probabil, de ce am scris un articol întreg pentru a ajunge aici? Pentru că materia aceasta îmi este foarte dragă și, pentru că ( sigur nu știai) există o olimpiadă pentru această disciplină. Bine, dar există olimpiade și la alte obiecte, ce-i așa de special la olimpiada aceasta? Am participat la etapa județeană a Olimpiadei de limbi clasice și m-am calificat pentru etapa națională, care, din cauza pandemiei, nu s-a mai organizat în primăvara anului 2020. Totuși, nu înseamnă ca eu nu m-am pregătit, susținută fiind de doamna mea profesoară, Alla Apopei, alături de care m-am luptat cu regulile gramaticale care, la început, nu voiau să se lase înțelese, cu legendele și cu zeii, cu împărații și cu templele. Am învățat conjugări și părți de vorbire, mituri și dinastii, structura societății și mijloacele de guvernare.  Chiar dacă pandemia ,,mi-a stricat planurile” și nu am reușit să particip la olimpiada națională, acum, din perspectiva unui an distanță, am înțeles mai bine că este o datorie a generației tinere, locuitoare a Europei, (știe cineva care este originea mitologică a numelui bătrânului nostru continent?)  să cunoască cultura și civilizația greco – romană, și că, așa cum spunea Seneca, ,, Non scholae, sed vitae discimus” ( Nu învățăm pentru școală, ci pentru viață).