„Flori pentru Algernon”, de Daniel Keyes, un jurnal psihologic complex

Autorul Articolului: Ruxandra Rotaru

Flori pentru Algernon este o poveste fascinantă, științifico-fantastică, scrisă de Daniel Keyes, prin care autorul  ne poartă într-o lume în care inteligența poate fi modificată artificial. Respinsă inexplicabil de cinci ori înainte de a fi publicată, povestea lui Charlie Gordon și a șoricelului Algernon este una profundă și emoționantă, care ne vorbește despre supremația sufletului în fața minții, oricât de impresionantă ar fi aceasta din urmă.

Romanul spune povestea lui Charlie Gordon, un tânăr retardat mintal în vârstă de 30 de ani, care acceptă să fie supus unui experiment de sporire artificială a inteligenței în speranța că, odată  ajuns deștept mama sa îl va iubi. Ca și șoricelul Algernon, alături de care va trăi experimentul, tânărul devine cobai în laboratorul institutului Beekman. În loc de capitole, cartea se împarte în rapoarte de proces, pe care Charlie începe să le scrie încă dinainte să aibă loc operația. Începutul poveștii este astfel greu de înteles, cu numeroase greșeli de exprimare și de scriere, ilustrând exact modul în care se putea exprima băiatul la vremea respectivă. După intervenția chirurgicală, rapoartele devin modul prin care Charlie reușește să își exprime sentimentele și gandurile, multe și complexe, care apar odată cu inteligența. Tânărul naiv, analfabet aproape, lipsit de capacitatea de a înțelege lumea care îl înconjoară se transformă într-o persoană cu o inteligență sclipitoare, nemaiîntalnită până atunci. Însă Charlie nu rămâne în posesia acelei inteligențe extraordinare decât o perioadă scurtă de timp, ascensiunea sa impresionantă continuand cu un declin, atât mental, cât si fizic și finalizandu-se dureros, cu întoarcerea la stadiul de la care plecase.

“Nu trebuie să intru în panică. Vor apărea curând primele semne ale epuizării combustibilului, instalarea emoțională și pierderea memoriei. Le voi recunoaște oare la mine? Tot ce pot face acum este să consemnez și mai departe cât se poate de obiectiv starea mea mintală, având în vedere că acest jurnal psihologic va fi primul de felul său, poate și ultimul.”

Deși teoria prezentată în carte este departe de realitate din punct de vedere medical, ceea ce dorește de fapt autorul este să atragă atenția cititorilor săi asupra unor idei importante, dar prea puțin cercetate. Charlie ne dovedește că, deși inteligența este unul dintre cele mai mari daruri ale omului, mai necesară în viața noastră este capacitatea de a primi si dărui afecțiune. De asemenea, autorul ne atrage atenția asupra unui aspect important al realității în care trăim: modul inuman în care sunt tratate persoanele întârziate mental, unii oameni considerandu-le greșeali ale naturii și o povară pentru societate, ființe inferioare cu un comportament iresponsabil și irațional, ei reușind să transforme cuvantul retardat din termen medical într-o insultă. Prin Charlie, autorul încearcă să dezmintă această concepție și reușește pe deplin.

“Sunt ființă omenească, o persoană – cu parinți și memorie și un trecut – și tot așa eram și înaine de a fi băgat, pe un scaun cu rotile, în sala de operație.”

Pe lângă teoria sporirii artificiale a inteligenței, povestea lui Charlie și a lui Algernon abordează numeroase alte aspecte importante ale vieții precum familia, iubirea și importanța cunoașterii trecutului propriu. De asemenea, romanul este o introducere fascinantă în universul științei, într-un spațiu al experimentelor și al descoperirilor în stare de a schimba lumea inclusiv într-un mod negativ.

Flori pentru Algernon este un roman care merită citit, un jurnal psihologic complex, care emoționează și revoltă în același timp.

Sursa Imaginii: editura-art.ro