Interviu- Nixon Joseph Thundiparambil

Autorul Articolului: Robert Lontcovschi

Nixon Joseph Thundiparambil locuiește în Iași, dar s-a născut în India, în Kerala. A studiat Bioethics (Medical Ethics) la Alphonsian Pontifical University, Roma, Filozofia la Universitatea din Firenze și a fost invitatul nostru la Biblioteca vie, impresionându-ne prin viziunea sa pozitivă despre viață și despre valorile ei.

• Cine este Nixon Joseph? Cum v-ați descrie in câteva cuvinte?
  În limba sacră a Indiei antice (sanscrită), există un cuvânt care mă descrie în totalitate: „Siddhartha” = cel care caută constant – ce caută? căutarea esenței sinelui și a vieții în armonie cu lumea naturii și a oamenilor și a zeilor. În prezent, cu toate experiențele vieții mele mă simt ca un cetățean al universului.
• Din ce motiv ați ales să plecați din țara natală și cât de grea a fost această decizie?
  La vârsta de 22 de ani am părăsit țara natală pentru a merge în Italia la Florența, pentru a-mi continua studiile în filosofie, deoarece aveam o diplomă în „filosofie indiană”. A fost o decizie pe care am luat-o din tot sufletul și cu toată mintea mea pentru că am vrut atât de mult să descopăr lumea filosofiei occidentale.

• Care a fost parcursul dumneavoastră pentru a ajunge din India în Romania?
  Am venit în România nu direct din India, ci din Italia după 14 ani de experiență de viață ca profesor de filozofie comparată în școlile medii și ca predicator la Radio Vatican în secțiunea indiană.
  România pentru mine este o țara pe care am ales-o pentru dragostea familiei, pentru că eram și sunt îndrăgostită de o fată româncă care mi-a devenit partener de viață și cu care am 2 copii minunați.
• Cel mai greu moment pe care l-ați întampinat în călătoria dumneavoastră este?
  Problemele pe care le-am întâmpinat atât în Italia, cât și în România în primii ani ai vieții mele în aceste țări sunt: Clima și alimentația cu care nu eram obișnuit în India. Cu toate acestea, aș dori să precizez că trăind într-un mediu școlar / universitar nu am avut niciodată vreun episod legat de rasism în Italia sau în România.

• De ce ați ales orașul Iași din România și nu orice alt loc?
  Alegerea orașului Iasi a fost strâns legată de familia soției mele care se află în acest oraș. Locuiesc aici de 12 ani acum și sunt cu adevărat îndrăgostit de frumusețea și bogăția culturală a orașului.

• Care sunt câteva diferențe esențiale între India și România?
  Găsesc multe asemănări în loc de diferențe: valoarea familiei, respectul pentru persoanele în vârstă, aspecte spirituale etc. Poate diferențele constau în lucrurile auxiliare, adică modul de îmbrăcare, modul de a practica religia, modul de a mânca, importanța artei precum muzica și dansul în viața de zi cu zi etc.
• Ce vă lipsește cel mai mult din India?
  Afecțiunea oamenilor și mâncarea condimentată 😊
• V-a fost greu să învățați limba română?
  Peste 3 limbi indiene, știam engleza și italiana. Cu toate acestea, gramatica românească era dificilă. fiind din familia neolatină, cunoștințele mele de bază despre limba latină m-au ajutat să învăț limba română, deși trebuie să spun că nivelul meu rămâne B1 – B2. Recunosc că mai am multe de învățat. Copiii mei sunt profesorii mei de limba română 😊
• Cartea care v-a inspirat cel mai mult este?
  Biblia, Povestea experimentelor mele cu adevărul de Mahatma Gandhi, Siddhartha de Hermann Hesse, Bătrânul și marea de Earnest Hemingway, Scrisoare către tatăl său de Franz Kafka
• Dacă ați avea ocazia să luați totul de la zero, ce ați face diferit?
  Dacă aș avea puterea de a modifica sau de a schimba trecutul, aș schimba doar plecarea prematură tatălui meu către țările necunoscute ale acestui univers.
• Ce sfat i-ați da unui tânăr la final de liceu/ început de facultate?
  Vă pot împărtăși, cele trei sfaturi pe care mi le-a dat tatăl meu când am început liceul:

• nu pierde niciodată uimirea naturii și a lumii cunoașterii.
• identifică diferența dintre lucrurile esențiale și lucrurile accesorii din viață.
• în primul rând, iubește-te și cunoaște-te pe tine însuți.

Immanuel Kant, celebrul filozof german, cel mai important exponent al iluminismului german, la încheierea Criticii rațiunii practice spune: „Două lucruri umplu sufletul cu admirație și venerație, mereu noi și din ce în ce mai mari, cu atât mai des și mai mult timp reflectarea se ocupă de ele: ceerul înstelat de deasupra mea și legea morală din inima mea.”