La o șuetă scrisă cu domnul Petru Apachiței

Autorul Articolului: Iulia Rotaru

Prof. Petru Apachiței

Universitatea de Studii Străine, Beijing/ Liceul Teoretic “V. Alecsandri”, Iași Petru Apachiței, lector la Universitatea de Studii Străine din Beijing, a ajuns din voia întâmplării în cealaltă parte a lumii, China. Făcând ceea ce îi place, a împărtășit în următoarele rânduri experiențele și impresiile acumulate în ultimii opt ani.

1. Stimate domnule profesor, în primul rând vreau să vă mulțumesc pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu. Ce v-a determinat să vă mutați în China? De ce China și nu oricare alt colț îndepărtat al lumii?

Cu mare plăcere! Sunt un cititor fidel al revistei și trag nădejde că experiențele, impresiile, trăirile acumulate în acești 8 ani, parte dintre ele amintite aici, vor prezenta interes pentru cititorii noștri.

De ce China? A fost o întâmplare. Deși “Împărăția din Mijlocul Lumii” (traducerea literală a numelui Chinei, 中国- Zhongguo) se număra dinainte printre posibilele mele destinații de vacanță. Aș fi putut opta pentru unul dintre lectoratele din Armenia, Kazahstan sau Lituania, unde erau de asemenea posturi vacante atunci. Însă ocupam o funcție administrativă la acel moment și am ales să-mi duc mai întâi la capăt mandatul. În plus, comisia de concurs a considerat că profilul meu profesional corespunde cerințelor postului din China, având în vedere experiența mea de predare la toate nivelurile de școlaritate, începând cu nivelul primar și terminând cu educația adulților. La Beijing, predarea-învățarea limbii române începe de la nivelul zero, cu învățarea alfabetului și cu fonetica, până la explicarea mecanismelor gramaticale de construire a anunțurilor, ceea ce presupune abordarea unor metode de predare-învățare mai aplicate, în timp ce la alte universități stilul de predare este mai mult ex cathedra, cu susținere de prelegeri, pe teme academice, fără perspectiva comunicativ-funcțională, absolut necesară în predarea unei limbi.

2.Cum v-ați simțit părăsindu-vă țara natală pentru o perioadă mai lunguță de timp, știind că mergeți într-o țară cu o cultură total diferită de cea europeană?

Firește că decizia detașării nu a fost ușor de luat, având în vedere distanța și noutatea de abordare pe care o presupunea specificul activității de predare acolo. Dorul de casă m-a adus în România de câte două ori pe an, în timpul vacanțelor. Chiar dacă au fost mai mult vacanțe active, cu muncă de documentare și colectare de materiale didactice necesare, aceste reveniri la matcă mi-au ostoit de fiecare dată dorul de frumusețea locurilor noastre și de cei apropiați. Cât despre spațiul cultural cu totul diferit, dar atât interesant, acesta a fost o provocare. Vizitarea locurilor și comunicarea cu oamenii au reprezentat veritabile experiențe de cunoaștere, care m-au fascinat și m-au îmbogățit spiritual.

3.Care a fost prima impresie în legătură cu universitatea la care predați?

Primul contact l-am avut cu cei doi studenți chinezi care m-au întâmpinat la aeroport, cu urarea de „Bun venit în China!”, într-o limba română corectă, fără dificultăți de pronunțare, la care m-aș fi așteptat din partea unor vorbitori nenativi. Am fost foarte plăcut impresionat. Pe drumul de o oră și jumătate spre campusul universitar, studenții mi-au arătat sediile celor mai importante universități din mare capitala asiatică, edificii de arhitectură modernă, clădiri impunătoare și impresionante. Nu același lucru se poate spune despre Universitatea de Studii Străine din Beijing, cel mai bine cotată universitate din China în domeniul învățării limbilor străine, considerată fiind unitate de învățământ strategică la nivel național, pentru că pregătește interpreți, translatori și funcționari în domeniul diplomației. Universitatea funcționa la acel moment într-o clădire destul de modestă, construită în 1941. Anul trecut s-a construit noul local,  impresionant prin grandoare, gata să primească cele câteva mii de studenți chinezi și destul de mulți studenți străini care aleg să studieze aici. Abia mai apoi am aflat și am înțeles, treptat, viziunea privind politica educațională și abordările specifice în activitatea cu studenții.

4.Ce diferențe ați observat între școlile din România și cele din China?

Dacă vorbim despre diferențe, nu pot să nu remarc seriozitatea cu care se desfășoară întreaga activitate didactică, fie că este vorba despre pregătirea și susținerea cursurilor, de către profesori, dar mai ales despre responsabilitatea cu care învață studenții. Este poate consecința unui sistem mai coercitiv la toate nivelurile. Dar, cu siguranță, este urmarea unui mediu concurențial, studenții fiind conștienți că numai cei mai buni pot ocupa cele câteva posturi scoase în fiecare an la concurs, la diferite ministere sau în cadrul ambasadelor. Am avut curiozitatea să vizitez și o școală generală și un liceu. Nu mi-a venit să cred când am văzut efectivele din sălile de clasă, care ajungeau uneori să depășească 60 de elevi. Dar mi s-a spus că acest lucru nu aduce nicio atingere calității procesului didactic, căci motivația pentru învățare există, fie ea intrinsecă sau extrinsecă, elevii asumându-și respectarea cu strictețe a regulilor, deci comunicarea didactică se desfășoară fără sincope. Nu este de mirare, așadar, faptul că ei, chinezii, au ocupat în mai mulți ani primul loc la testările internaționale PISA, TIMSS, ce au avut ca scop evaluarea nivelului de cunoștințe și deprinderi de bază formate la elevi, pe perioada școlarității.

5.Ce ați vizitat acolo și v-a impresionat mult?

Nu poți să ajungi în Beijing fără să vizitezi Piața Tiananmen, cea mai mare piață din lume, apoi palatele de vară și de iarnă ale ultimilor împărați ai Chinei. Relatările ghizilor despre viețile împăraților, poveștile despre concubine și eunuci, detaliile cu privire la ritualurile specifice de la curtea imperială, toate sunt absolut captivante. Firește că trebuie să adăugăm Marele Zid chinezesc, cel mai apropiat segment ce poate fi vizitat aflându-se la circa 40 km nord de capitală. Templele sunt de asemenea obiective impresionante, unele dintre acestea adăpostind mormintele diferitelor dinastii din istoria Chinei. Absolut minunată a fost și experiența vizitei la Xian, unde se află armata de teracotă, cu cei 7 mii de soldați în mărime naturală. De altfel, această creație artistică din secolul I e.n., având semnificații importante pentru istoria și cultura Chinei, este considerată a opta minune a lumii. În fine, am avut șansa să vizitez orașele Shanghai, Hong-Kong și Macao, care păstrează specificul așezărilor chinezești, dar sunt adevărate metropole moderne, purtând amprenta colonizării de către marile puteri europene.

6.Cum sunt oamenii?

Chinezii sunt oameni calzi, iar viziunea lor asupra lumii și a vieții este marcată de învățătura clasicilor filozofiei chineze, printre care cel mai cunoscut și studiat este Confucius, și de dogma budistă, care propovăduiește necesitatea dobândirii armoniei interioare. Pe de altă parte, nu am putut să nu remarc la unii dintre studenții mei o doză de individualism, pe care l-am observat în momentul în care am abordat activitatea în perechi și pe grupe, în cadrul cursurilor și pentru realizarea de proiecte. Și mi-am explicat acest lucru prin faptul că aproape în exclusivitate ei provin din familii cu un singur copil, urmare a politicii demografice din China, în ultimii ani.

7.Cum v-ați adaptat?

Adaptarea a fost un proces de durată. A fost nevoie în primul rând să-mi asigur necesitățile traiului zilnic, accesul la facilitățile de internet și telefonie, la resursele din biblioteca universității și de la Biblioteca Națională. Dificultățile au venit mai ales din problemele de comunicare într-o limbă comună, căci chinezii nu excelează în stăpânirea limbilor engleză sau franceză. Pe de altă parte, nu am vrut să solicit ajutor de la colegi și de la studenții  mei, căci programul lor este foarte încărcat, având unoeri cursuri până la orele 22 (toți studenții de la secția de limba română au și a doua specializare principală, care să le asigure o mai bună inserție pe piața muncii). În acest timp a trebuit să îmi schimb și obișnuințele alimentare, însă pot spune că, în final, m-am adaptat perfect la specificul locului.

8.Ați învățat limba chineză?

Am deprins limba chineză la un nivel elementar, atât cât îmi este necesar pentru comunicarea cotidiană, în campusul universitar, la magazine, în mijloacele de transport, la bibliotecă sau în locurile pe care le-am vizitat. Trebuie să știți că limba chineză este mult mai ușoară decât se crede. Sistemul de scriere este greoi, cum se știe, și pot crea de asemenea probleme tonurile specifice limbii chineze vorbite, tonuri care diferențiază semantic o unitate morfematică de alta. Este motivul pentru care limba chineză este o limbă foarte muzicală. Mi-ar fi plăcut să aprofundez cunoașterea limbii chineze, însă universitatea nu a dorit să asigure contra cost cursuri de limba chineză pentru lectorii străini, pentru că în acest fel ar fi existat tentația folosirii limbii chineze în cursurile de predare a  celor peste 90 de limbi care se predau la nivelul universității. Iar metodologia predării unei limbi străine recomandă folosirea limbii-țintă în procesul didactic, chiar și la nivel de începători, pentru explicarea problemelor gramaticale, de vocabular etc.

9.De ce v-a fost cel mai tare dor în timp ce vă aflați acolo?

Aflat departe de casă, cel mai adesea ți se face cel mai tare dor de cei din familie, de prieteni și de atmosfera specială de acasă, mai ales din timpul sărbătorilor, care nu coincid niciodată cu cele din China. Mi-a mai fost dor de cerul înstelat, din nopțile senine, căci în China foarte foarte rar poți vedea bolta cerească, din cauza smogului și a poluării. În fine, ți se face dor de produsele noastre culinare tradiționale, pregătite cu prilejul sărbătorilor. Însă, din când în când, membrii comunității românești din Beijing sunt invitați la Ambasada României, prilej cu care gazdele pregătesc unele dintre aceste bucate.

10.Simțiți că gândirea/ mentalitatea lor este mai avansată decât cea a noastră, ținând cont de istoria lor milenară?

Cu adevărat chinezii sunt mândri de istoria și cultura lor milenară. Își cunosc foarte bine istoria, succesiunea dinastiilor, momentele importante din istoria națională. Și cred că sunt mai deschiși în asimilarea noului, în toate domeniile, dar mai în domeniile științei și al tehnologiei. Este motivul pentru care sunt seduși de tot ceea ce vine dinspre cultura occidentală, mai ales dinspre Statele Unite, dar și Japonia (pentru care au însă ceva resentimente, consecință a unor evenimente istorice din trecut, mai puțin plăcute, care au marcat relațiile celor două țări și au lăsat urme în modul în care unii chinezi, mai ales cei trecuți de o anumită vârstă, îi privesc și receptează pe vecinii lor de la răsărit).

După cum știm, chinezii excelează în multe domenii, sunt și ambițioși, dar și inovativi, chiar dacă de cele mai bune multe ori ceea ce creează are la bază imitarea a ceea ce alții au produs înaintea lor. Dar perseverează, descoperă și redescoperă și reușesc să creeze de cele mai multe ori produse inovative și branduri proprii. Chinezii iubesc și cultivă în același timp cu pasiune diferitele ramuri ale artei. Ca o curiozitate, mai mult de jumătate dintre studenții mei cântă la un instrument muzical și au reale aptitudini pentru interpretarea vocală.

11.Credeți că v-a schimbat această experiență? Dacă da, cum?

Cu siguranță, da. A fost o perioadă de acumulări, atât din punct de vedere profesional, dar și personal. A fost un schimb profitabil de experiență, prin participarea la conferințe, prin mesele-rotunde la care am împărtășit bune practici cu cei peste 150 de de lectori străini de la nivelul universității, veniți din toate colțurile lumii. Parcursul profesional și viața în general ne oferă  oportunități multiple, iar “orice drum nou începe cu un singur pas”, spun chinezii. Cred, de asemenea, că această experiență mi-a schimbat puțin și propria viziune asupra lumii și a vieții, în sensul că acum cred că accept cu mai multă ușurință un dat ce nu poate fi schimbat. Căci, citând o altă zicere chinezească, „atunci când pierzi ceva, destinul îți va oferi în compensație ceva mult mai de preț”.

12.Credeți că veți păstra legătura cu studenții și profesorii chinezi și după încheierea mandatului dumneavoastră?

Voi încheia la un moment dat colaborarea cu universitatea chineză, dar cu siguranță voi păstra mult timp de-acum încolo contactele stabilite, căci consider întâlnirea noastră o întâmplare fericită a destinului meu. Am satisfacția muncii împlinite și o dovedesc mesajele de felicitare pe le care încă le primesc și acum, chiar de la primele serii de absolvenți, cu ocazia Zilei Naționale a României, a Zilei Culturii Române și cu prilejul altor sărbători românești tradiționale.