Provocări paideice în realități pandemice

Lectura ca formă a fericirii. Ipoteză pedagogică
Autorul Articolului: Prof. Mona Coțofan
Provocați permanent de un timp care destabilizează valorile, ne întrebăm adesea, ca pedagogi, care este calea pe care să conducem tânărul în formare către Bine, Adevăr, Fericire, în condițiile în care propriile valori sunt atacate zilnic de cotidian. În mod fericit, profesorul și învățăcelul se regăsesc în lectură, iar reperul comun de cunoaștere facilitează nu doar învățarea, ci și legătura interumană necesară, fără de care învățarea nu e posibilă. Între aceste lecturi, demnă de remarcat este lucrarea lui Fernando Savater, Etica pentru Amador, o carte veche deja, dar o lectură accesibilă și plăcută.
Identitatea de pedagog, profesor, părinte, scriitor îi permite lui Savater o formulă epică incitantă, care, departe de a fi originală, valorifică însă în manieră proprie şablonul comunicării maestru-neofit, profesor -elev, tată –fiu, pe care îl aflăm în lucrări fundamentale de etică, la Aristotel, în Etica Nicomahică, la Neagoe Basarab, în Învăţăturile către fiul său, Teodosie. O primă cheie de lectură oferă autorul însuşi, în Precizarea antipedagogică ce deschide volumul : "Această carte este doar atât, o carte şi nimic mai mult. Personală şi subiectivă, ca şi relaţia care leagă pe un tată de fiul său, dar tocmai de aceea, universală ca şi relaţia tată-fiu, cea mai comună dintre toate. " Prologul lămureşte ulterior unghiul de abordare a problematicii cărţii, definind rolurile comunicării narative. Instanţa auctorială, disimulată în ipostaza unui părinte care îşi mărturiseşte nevoia de a povesti, din când în când, fiului său, o seamă de lucruri, are conştiinţa limitei de comunicare pe care o impune conflictul etern dintre generaţii, de aceea recurge la formula coborârii în realul existenţial, a dezabstractizării conceptelor, a concretizărilor necesare, susţinute eficient prin activarea funcţiei conative, căci întregul text se construieşte la persoana a II-a, asumându-şi, la nivel explicit, un singur receptor, pe Amador, fiul adolescent al autorului. Instanţa acesta, esenţială în formula epică, rămâne cantonată în unghiul subiectiv al receptării paterne. Amador este un adolescent de o deplină normalitate, cu revoltele şi candorile vârstei, invocate în situaţii de viaţă, de la mersul la şcoală şi rostogolirea unei cutii goale de suc, până la întrebările etapei, alegerile cotidiene sau dilemele fireşti ale trecerii spre maturitate. Empatic acestei instanţe, cititorul cărţii se vrea adolescentul de pretutindeni, deschis spre învăţarea inductivă, susţinută, cu tact pedagogic, de selecţii din texte etice fundamentale.
Din punct de vedere compoziţional, dincolo de substanţa de conţinut moral, cartea fundamentează narativ formula palimpsestului, ca în tehnica veche a inscripţionărilor succesive de texte pe acelaşi pergament, Dacă Amador este primul decodor al mesajului etic, la nivel esenţial, cititorul avizat pătrunde în straturile palimpsestului, întrând în rezonanţă nu doar cu vocea lui Savater, ci cu vocile marilor autori, pentru a se pune în acord, în final, cu propria concepţie etică. De exemplu, chiar primul capitol, care îşi propune să lămurească Cu ce se ocupă etica, îl pune pe Amador în faţa unei dialectici simple, a lucrurilor care ne convin sau nu ne convin, din care se dezvoltă relativitatea Binelui şi a Răului. Angajarea interesului adolescentului se face printr-un exemplu fascinant, al termitelor care se sacrifică pentru binele comunităţii lor. Faptul biologic generează curiozitatea adolescentului, dar este utilizat de tată în sens pedagogic, ca reper comparativ pentru o scenă clasică a Iliadei lui Homer, sacrificiul lui Hector pentru Troia.
Titlurile capitolelor au funcţie anticipativă şi stimulează interesul pentru lectură, dar jalonează şi problematica etică a cărţii. Ordine, obiceiuri şi capricii abordează problema alegerilor, lămurind virtutea şi viciul. Fă ce-ţi place adânceşte ideea libertăţii în relaţie cu normele morale, sens nuanţat apoi în capitolul Să duci o viaţă bună, în relaţie cu implicaţiile umanităţii. Trezeşte-te, baby, Apare Pepito Grillo, Pune-te în locul lor sau Cu multă plăcere deschid sensuri morale, revelate prin resurse extrem de diverse, de la textul biblic, la literatura clasică, la reperul cinematografic sau la desenul animat. Dacă în Etica Nicomahică, Aristotel îi oferea fiului său, Nicomah, un sistem de concepte, al căror sens îi putea deveni util în situaţii posibile de viaţă, Savater inventariază situaţii concrete de viaţă, de caracter general, din care desprinde un set de valori morale, pe care fiul să poată articula paradigma sa de cetăţean liber-cugetător, anunţată ca obiectiv al cărţii, încă din Prolog. Alegeri generale şi Va trebui să te gândeşti la asta, capitol cu funcţie de epilog, încheie acest decalog patern, de mare substanţă.
Dincolo de text, etica în formă particularizată rămâne să se construiască pe sine, căci Amador şi toţi cititorii din spatele lui au libertatea de a trăi pe cont propriu marile alegeri morale, în infinite situaţii concrete ale propriilor vieţi. Cartea e un labirint, pe care îl parcurgi până la un punct cu o călăuză necesară, un exerciţiu etic şi estetic al cărui sens poate fi definit prin cuvintele aceluiaşi autor: ,,Lectura este o formă a fericirii. Ultima la care vom renunţa”.
Între dilemele pandemice, în căutarea unei noi formule didactice, într-o derivă a valorilor, profesorul poate găsi în această carte un alt spațiu virtual al întâlnirii cu învățăcelul, dar și cu sine.
Publicat în Actualitate, Provocari paideice
Nicio persoană nu a recomandat încă
Recomandă acest articolCategorii: Actualitate, Provocari paideice
Etichete: timpul alecsandrist, Provocări paideice în realități pandemice, Lectura ca formă a fericirii. Ipoteză pedagogică, Mona Coțofan
Răspunsuri
Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.
Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.
După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.