Războiul norilor

Autorul Articolului: Bianca Antonia Albert 

Bianca este în clasa a VI-a, e pasionată de lectură, îi place să scrie și imaginația este mijlocul ei de a călători în spații nebănuite.       

Poate că la început nu veți crede ce s-a întâmplat, dar pe parcurs veți înțelege că imaginația unui copil este incredibilă. Că din cărți poți afla multe lucruri, poți trece prin multe aventuri, poți fi personaj bun sau rău, poți fi eroul ce salvează ziua sau lumea poți fi cine vrei să fii, dar aceste lucruri le găsești în cărți. Pentru mine cărțile sunt o cale de ieșire din lumea reală.

Tocmai plecasem de la Carei. Drum de 8 ore. Un drum lung și plictisitor în care nu aveam ce face. Stăteam și priveam pe geam. Părinții vorbeau, sora mea se juca, iar eu eram pierdută în muzica din căști. Peisajele treceau atât de repede, iar păsările erau în coloană aliniate. Mă uitam la nori.

Deodată a apărut un uriaș. Norul părea prietenos și se ascundea după fiecare vârf de deal. Apoi, de sus, a apărut o fată micuță. Ea a aterizat în mâinile uriașului. S-au privit cu atenție și s-au împrietenit. S-au jucat, au dansat, iar eu îi priveam cu bucurie, dar eram și pierdută printre gânduri. Totul era frumos, până când a apărut Zâna Iernii. Eram bucuroasă că o puteam întâlni, dar am gândit asta înainte de a vedea ce urma să se întâmple. Era nervoasă, așa că și-a chemat armata. Toți aveau scuturi și săbii, din pulberi ușoare de apă. Nu erau prea prietenoși, din contră, erau foarte furioși. Eram speriată și nu știam ce să fac. Nici să mă dau jos din mașină nu puteam, dar nu aveam de ales. Am stat și am privit cu atenție.

Bătălia a început. Regina a izbit cu fluturașii albi, iar Uriașul s-a apărat cu Soarele care i-a venit în ajutor. Regina nu a renunțat și a scos arma secretă. A suflat atât de tare, încât fata din mâna Uriașului a ajuns la ea. Norul s-a dus spre aceasta, dar Regina era foarte puternică. Aveam sufletulstrâns de grija micuței. Priveam, dar la un moment dat am închis ochii, apoi cred că am fost furată de somn, iar când m-am trezit totul revenise la normal. Dintr-o mare învolburată, bolta s-a transformat într-un cer liniștit.

Ciudat, nimeni în afară de mine nu văzuse marea bătălie. Doar eu fusesem martora unui război al norilor sau imaginația mea mă purtase, din nou, pe tărâmurile ei.