Te vreau înapoi

Autorul Articolului: Claudia Dăscălița, clasa a 9-a D

Te vreau înapoi, te vreau înapoi atât de tare

chiar dacă nu te-am avut niciodată.

Corpul îmi arde la dorința de a te putea vedea încă odată.

Gândul că ți-aș putea oferi puțin din aroma mea mă răscolește.

Mă îndoi și mă cutremur la sunetul vocii tale.

Îmi doresc să fie a mea, nimicurile acelea dulci spuse la beția iubirii moarte,

ofilite,

Numai ale mele.

Cer atât de mult?

Te-aș putea trata atât de bine, ți-aș putea oferi stelele de pe cer,

dorința ta mi-ar fi poruncă.

Ți-aș putea oferi dragostea prea mult căutată, sărutul luminii care să-ți dezghețe inima,

cuvinte dulci și calde într-o seară aprigă de iarnă și

cuvinte răcoroase într-o zi caniculară de vară.

Vorbele nu pot exprima dorința mea de a-ți simți corpul plăpând sub al meu,

să îți șoptesc prea multe, să îți ating pielea albă și sensibilă,

să gust nestingherită din vinul tău roșu, regal,

cu gust puternic de cireșe amărui.

Și atunci când vei veni înapoi, voi ști că a venit

sfârșitul lumii.

Cu ochii înlăcrimați îți voi deschide ușa, iar tu,

băiat care prevestește moartea, cu ochii de un roșu precum diamantele pătate de sângele dușmanului,

împăienjeniți de furie și tristețe,

vei sta în fața ușii cu infernul în spatele tău finuț, numărând secundele,

până când eu îți voi sări în gât.

Te voi săruta adânc, cu buzele crăpate de la frigul singurătății,

bucurându-mă de siropul  acru, dar dulce din gura ta de rai.

Te voi așeza în poala mea și îmi voi trece mâna prin părul tău bălai și moale,

pieptănând încet cu degete nevrednice firele aurii

parcă făurite din praf de stele.

Tu, cu brațele  pictate în secret cu coșmarurile lanțurilor tale reci, mă vei ridica și

mă vei duce în dormitorul nostru unde,

în liniștea întunericului,

ne vom delecta amândoi cu corpurile noastre delicate

unindu-ne inimile într-una și împărtășind secrete ascunse în pădurea pielii.

Corpul tău slăbuț îmi va înnebuni simțurile,

Tu transformându-te ușor în hrana sufletului meu.