Cămașa, ia vorbesc de România

Ia sau cămașa de milenii ne sunt
piesele cele mai alese din portul cel sfânt.
Ne mândrim cu ele iară și mult ne place,
că-s lucrate cu sfințenie de mâini dibace.
Sunt frumoase, noi știm și lumea le vede,
dar ele au mereu în spate o-ntreagă poveste.
Orice semn pe ele ce-i frumos făcut
spune și o istorie a mâinii ce l-a cusut.
Cu credință adâncă și în rugăciune
mâinile-au cusut adevărată minune.
Iar dacă această minune o îmbrăcăm,
corpul și sufletul vom reuși să le protejăm.
Noi n-avem altceva nimic de făcut,
decât să culegem povestea de la început.
Cămăși și ii să coasem, cu ele să ne-mbrăcăm,
obiceiul să ni-l amintim, copiilor zestre să-l dăm.
Și peste ani, de toți o apă și-un pământ vom fi,
de lumea va fi una și de țări n-om mai ști,
de vor mai fi-mbrăcate cămașa ori ia,
vom ști cu siguranță c-am salvat România.

Răspunsuri