Castele de nisip

Castele de nisip, o lume printre valuri,

Albastrul de azur prin mâini ce îl rostesc.

Ascultă timpul azi, părtașe plânse maluri,

Ne poartă ca un dans, ne poartă nelumesc.

Necoapte amintiri, cu sare peste buze,

Departe sunt culori desprinse dintr-un nor.

Castele de nisip, în drumul lor, confuze,

În margini de pământ și dulcele fior.

Al chipului de ploi pe pleoapele închise,

Păstrez cuvinte albe când lumea este gri.

Rămân să îmi iubesc, rămân în zări neninse,

Castelul de nisip și ploile târzii.

O umbră printre miezuri și albul genei tale,

Clepsidre de nisip, flămânde amintiri.

Prin lanul gol de suflet mă porți să îți fiu soare,

Castelul de nisip ce caută zori de mâini.