Gând spre ea! Străbunica Eva, mama sufletului meu! Aș pleca în gând spre tine, când coceai pe nuc o pâine ne primeai pe toți la

Pe cine plânge astăzi toamna? Prin frunze brune ochii verzi Ce poartă-n glas departe palma Ce ai promis să o visezi. Prin nori în gând

It’s the wind hushing over the woods that would still ring a minute before they fall To the very end a voice trembles as if

Îmbracă-mă-n toamnă ca-ntr-o odaie cu vise, într-o memorie închisă Din care se scurg lacrimi de paradis uitat într-o felie de pâine cu gem În ținerea