Aștern azi gândurile albastre Croite flori pe frunte vie Departe pașii să dezlege Iubirea dintre două astre. Un sud departe de păcat Ascultă când pe

Poezia adâncimilor, Tu, Doamne, o ai țesut în albul zărilor Să-mi iau de acolo dimineaţa și să mi-spăl noaptea uitării În care am încăput atât

Am adunat poveste-n frunzeÎn toamne de sărut pribegeAlbastrul îl cerșim pe buzeDeparte pașii să dezlege. Am construit nisip pe tâmpleCastele bântuite, stropiPovestea unei vieți ne

Poate marea să îmi cânte? Peste liniștea de ceară Să mai port prin versuri blânde Amurgul scăldat în seară. Poate liniștea să-mi fie? O inimă

Cărbuni aprinși în şemineu, mâini unite în jurul focului aspru, Coboară aievea în pământ. Ascut și întind bucata de bronz topit În cămara zeului. La

Măștilor de suflet, apăPeste mâini în flori de maiSe aștern bucăți, o hartăOri nisipuri peste grai. Se topesc prin ochi de cearăGânduri, versuri, stânci pustiiMăștilor