Azi curge timpul o bucată de tămâie Aruncată în văzduh să o vadă Să o simtă din ceie lume Batăr nişte cunoscuți Ce vorbit-au n-au

Worn off by time bobbins start playing Around the original model sewn into skin People turn around with noise Out of the silence they leaned

Magnolia cu petale de cer Adună privirile oamenilor împrejurul său Nu ar rezista nicio clipă Tentației de a nu fi privită Timpul său e un

Suflet chip prin vis purtat flămânzesc frânturi, deșertul râu de pietre ce-au secat chipul vis, pământ, sărutul. Pribegi ochi închin apusul colțul ierbii printre stânci

Mă vindec de tine pictură de ceară osândă plătită cu albii arginți și cartea uitată nescrisă în poală așterne uitării cuprinse în minți. Din lună

Glasuri, strigăte, cerneală, pod de vocepași subțirisfâșiate rochii albe, colțuri dulci amarpelinse ascultă între ele se șoptescsăracii spiniochii, gura și o palmă te așteaptăpeste lin

Ne facem amintiri în amintirea lor, A drumurilor pe care nu au apucat să le mai parcurgă Şi poate, cine ştie, nici nu le-ar fi

Azi mai mult ca ieri, mâine mai mult ca azi De la H’Art Museum cu inima sculptată în piatră de Brâncuşi Am păşit într-un decalaj