Colindătorul

Intrase în salon cu sfială, era primul nostru colindător din acel an, abia terminaserăm de împodobit bradul … – Cum să nu-i deschidem, e un copilaș de rom, o să ne aducă noroc de sărbători și în noul an ! se auzise vocea mamei înainte de a deschide. – E voie cu colinda ? întrebase sfios … iar după ce a făcut câțiva pași se oprise fără glas în ușa salonului … Am plecat să colindăm, Domn, Domn să -nălțăm!.. și … liniște, nu mai putea rosti nimic, vocea lui firavă era gâtuită de emoții. În ochii de culoarea abanosului erau aprinse doua luminițe în care se vedea tot jocul de culori din magia bradului. A stat așa câteva minunte, în casă era o liniște deplină întreruptă de o izbucnire caldă venită din sufletul pur al unui copil…  “E cel mai frumos brad pe care l-am văzut în viața mea !” Să tot fi avut 5 anișori iar eu dublul anilor lui. Crăciunul era sărbătoarea mea preferată, bradul era bucuria pe care o așteptam cu nerăbdare iar părinții aveau mereu grijă ca să avem un brad viu și frumos, de jos până în plafon, cu conuri, cu miros, cu magie… De atunci în fiecare an primul nostru colindător era Rudolf, între noi s-a legat o prietenie de suflet, părinții îl iubeau și îl așteptau cu nerăbdare, vedea orice podoabă nou cumpărată și în fiecare an trăia aceeași euforie ca și la prima colindă! Părinții lui încercau să le ofere condiții optime de viață printr-un comerț liber, din ușă în ușă cum s-ar spune, strângeau hainele vechi iar la schimb ofereau vase emailate, apoi vindeau hainele în piețe și uite așa se realiza un circuit benefic pentru toată lumea, oamenii scăpau de vechituri, își mai înnoiau puțin bucătăria iar familiile de romi trăiau decent și reușeau să își țină copiii la școli. Anii au trecut, am devenit domnișoară și a sosit ziua să fac pasul cel mai important din viață, ziua în care nu mai eram doar EU ci deveneam NOI. Nu mai aveam brad, era octombrie, dar nu se putea ca Rudolf să nu vină să îmi vadă rochia de mireasă făcută de mama. Doi ochi de abanos mă priveau mut, a tăcut minute în șir și apoi a scos din sacul cu haine un set de vase roșii cu buline albe, cadoul lui de nuntă! Apoi s-a mutat la Târgu Mureș, s-a căsătorit iar de câte ori venea la Satu Mare fugea repede să îmi vadă copiii și să ne aducă poze cu copii lui. Crăciunul e magic, naște legături de suflet ce dăinuie peste ani si ani . Au trecut 43, suntem la sute de kilometri distanță, dar nu există brad îmbrăcat în casa noastră, fără să simt doi ochi de abanos că îl învăluie cu privirea. Am plecat să colindăm, Domn, Domn să-nălțăm! Când boierii nu-s acasă Domn, Domn să-nălțăm !