de crăciun

de crăciun
voi sta cu mine
îmi voi odihni gândurile ținându-le în palme
în liniștea aşternută peste singurătatea-mi ce se zidește
ca o fortăreață peste timp
mă gândesc să fiu din nou copil
aşteptând
naşterea domnului
ca alte dăți în sânul familiei
dar azi
au rămas doar amintirile
și copilul din mine se revoltă într-un adult
îmbătrânit pe marginea tâmplei

***

iartă-mă că te-am iubit
încă am sufletul rănit
și nu știu cum să-ți spun
c-am fost doar un nebun
ce te-a cântat în poezie
c-ai fost gargară cu apă vie-
cine știe?

doar iartă-mă că te-am iubit
sunt cu sufletul pironit în stele
c-am scris cu el numele tău
tu ești fecioară printre ele
eu sunt biet poet căzut în hău.