Natura umană de pe social-media

În ultima vreme am dat de o nouă creatură pe social media. Sigur, era demult acolo, numai ca încă nu potriveau algoritmii și nu m-a mirosit. M-a cam speriat, trebuie sa recunosc. Fiindcă mulți dintre cei pe care-i chiar cunosc hrănesc stomacul fără saturație a mașinăriei. Un soi de caracatița cu tentacule pregătite să te înșface. Și sa te facă sa taci. Prin sufocare. Ceea ce cunoscuții și necunoscuții nu văd este ca se sufoca în fiecare zi alături de victimele lor.
Cine sunt ei? Sunt noii patrioți care se înfrupta din conspirații, sentimente oculte, oareșce nevoi și visuri neîmplinite și cu grija identificate, înconjurate de elemente încurajatoare. Pot sa înțeleg ca toți avem niscaiva neajunsuri. Ce nu știam, și încerc să înțeleg, este cât de departe putem merge in a coaliza energia asta negativă, crezând ca suntem stăpânii adevărului absolut.
Nu știam decât din cărțile de istorie. Nu de puține ori trebuie sa le reamintesc teoria ariana a lui Hitler care a condus la genocid. Și de multe ori absurditatea face ca trebuie sa le răspund astfel unor pretinși credincioși.
Dacă am ajuns în acest punct înseamnă ca ceva dureros, ceva care a dezrădăcinat sufletul, conștiința umană a lovit cu putere și n-a fost nimeni în jur sa ajute. Niciun partid zdravăn și cu tradiție. Au început alții să culeagă roadele neajunsurilor, a psihicului obosit și dezamăgit, a neîmplinirii și-a oricăror dorințe anti-sistem. Cu o agendă foarte clară, de diviziune și de extremă. Unii nici cred ca și-au dat seama ce fac, alții sunt pierduți. Aceștia din urma sunt cei periculoși.
Pe Facebook și social media în general este foarte simplu sa devii un astfel de tentacul. În primul rând te păzește ecranul. Foarte probabil ca in viața reală mulți nici nu cutează să spună tot ceea ce gândesc. Oricum, trebuie să te înarmezi cu răbdare sa poți răspunde, dacă vrei sa intri în joc.
În al doilea rând este foarte simplu sa construiești sau sa faci parte dintr-o comunitate. In viața reală, îți trebuie niște aptitudini de comunicare măcar.
Pe Facebook astfel nu trebuie sa ai nicio pregătire, nicio aptitudine specială și poți fi exact cum te taie capul.
Astfel, dacă s-a dovedit ca globalizarea a eșuat din multe puncte de vedere și-a lăsat oameni în urma și sectoare fără viitor, se cheamă ca era mai bine pe vremea comunismului. Cine sau cati mai stăm să analizăm, să ne aducem aminte ce înseamnă o economie închisă, sa calculăm ce-a mers bine  și ce-a mers prost, sa corectam și să înțelegem că la nivel de peșteră nu ne mai întoarcem decât cu un potop probabil.
Dacă Europa Unită nu-și face simțită prezenta, ori nu-i știi efectele cooperării de atâția ani, răspunsul din tentacul e să o distrugem. De ce să ne-aducem aminte de pre-aderare și de libertățile acumulate după integrare? Mai bine ținem România izolată sau o facem prietena cu prietenii noștri imaginari.
Dacă trebuie să purtăm masca și măcar să evităm gripa de sezon și tot e ceva! Ah, nu, se încalcă un drept democratic la îmbulzeală! Pai, stai așa, că dacă unuia dintre noi i se năzare că e prea mult să poarte masca în pandemie fiindcă a auzit mărturii că nu servește la nimic, încalcă dreptul democratic la sănătate a celui cu care se întâlnește și căruia îi vorbește, în condițiile în care virusul circulă de huzureste. Pe înțelesul tuturor, o chestiune simplă, când eram cât piciorul de la masa din bucătărie și ne lua strănutul, auzeam: pune mâna la gură! Oare de ce?
Astfel, s-a scris mult și politic se încearcă în continuare o responsabilizare a social media legată de conținut, dezinformare, știri false, propagandă mincinoasă și așa mai departe. Fiindcă acestea reprezintă un pericol real la adresa democrației și a statului de drept. Valorile pentru care ne-am luptat decenii și secole trebuie să rămână moștenire. Dar asta o cred eu, spre pildă. Unii și alții, noi între noi nu ne putem pune încă de acord pe o scara de valori comune, fiecare înțelegând democrația după bunul plac.
Este impetuos necesar controlul acestei mașinării de știri false care atrage și naște un extremism ce riscă să anihileze umanitatea din noi. Fiindcă ceea ce mă îngrijorează, în afara de cum anume stabilim democrația pe internet, cum guvernăm lumea digitală și cum luptăm împotriva dezinformării, ei bine, este dezumanizarea. Novalis în 1799 îi scria lui Coline Schlegel ca trebuie sa construim o lume poetică în interiorul nostru și să trăim în poezie. Fiindcă nicio tehnologie, nicio inteligenta artificiala nu va putea înlocui sufletul omului. Singurul care va conta în ecuație și la care vom putea recurge sa ne regăsim în dezbinare și întuneric. Sper.
Umanitatea nu este conectată doar prin știri și informații, fie reale sau neadevărate. Dacă ar fi doar asta, ar fi simplu. Am urmări faptele, dovezile, am naviga pe firul apei. Ceea ce ne face diferiți și speciali sunt emoțiile și trăirile interne. Degeaba construim cu argumente un răspuns, dacă nu e pe gustul și în asentimentul cititorului ori respondentului, declara Marty Baron, directorul Washington Post.Oamenii se încred mai mult în ceea ce simt, alături de cei care simt ca ei, decât în fapte. Iar cei care speculează asta, conștient, inconștient, cu un plan ori din joacă, fac regulile. Regulile de ordin intern ale conștiinței umane.
Reglementarea digitală este cheie. Însă cei care se vor simți în continuare excluși ori reprezentați politic, vor găsi noi și noi canale să se adune. Ceea ce întâmpla acum pe internet are nevoie de dezbatere publica despre valori și direcția în  care vrem s-o apucăm. Altfel, în timp ce unii își vor dezvolta spiritualitatea poetică și inteligența emoțională, capacitatea de inovare și cercetare pentru noi medicamente și vaccinuri, alții vor protesta împotriva lor crezând ca li se pregătește sfârșitul.
Înainte sa dați click, like, share și orice altceva, gândiți-vă cine sau ce anume vă mână. Fiindcă răspunsul e mereu in natura umană.
Iată, de nouă înșine mă tem. De natura noastră. Aia pe care o iubim atât de mult.

Imagine credit: Pixabay

Codruța Filip este consilier în cadrul Parlamentului European. Se află în Bruxelles din 2004 și militează în cadrul câtorva organizații non-profit care luptă pentru combaterea sărăciei și a inegalităților sociale, promovarea tradițiilor si a produselor țărănești. În 2006 a publicat cartea „Micul Ghid al Marii UE” în ideea implementării unei materii opționale despre Uniunea Europeană în liceele din România și la nivel european pentru a combate dezinformarea și euroscepticismul. În 2017 a publicat volumul de nuvele și analize socio-politice „Ultimii emigranți, primii europeni” despre diaspora românească. Publică constant pe blogul personal www.codrutafilip.ro ori pe pagina de Facebook.