Parfum de zambile

Zâmbet crud în prag de primăvară,
Peste gardul vechi de lemn pictat,
Simt un dor ce-ncepe să apară,
Din ungherul minții, nepătat.
Movul lor se varsă-n amintire,
Printre meri în floare, la bunici,
E o magică destăinuire,
Auzită-n pașii noștri mici.
Mămica le punea cu drag în vază,
Lângă geamul plin de dimineață,
Parcă și acum mă luminează,
Gândul cel curat din acea viață.
Este-un iz de timp și de poveste,
Ce-n zambile s-a ascuns tăcut,
Sufletul și-acum mai retrăiește,
Râsul de copil de mult pierdut.
Dulce e parfumul de sub soare,
Când în curte viața se trezea,
O zambilă e o sărbătoare,
Ce în suflet nu va mai tăcea.

Răspunsuri