Parfum de zambile

​Zâmbet crud în prag de primăvară,

Peste gardul vechi de lemn pictat,

Simt un dor ce-ncepe să apară,

Din ungherul minții, nepătat.

​Movul lor se varsă-n amintire,

Printre meri în floare, la bunici,

E o magică destăinuire,

Auzită-n pașii noștri mici.

​Mămica le punea cu drag în vază,

Lângă geamul plin de dimineață,

Parcă și acum mă luminează,

Gândul cel curat din acea viață.

​Este-un iz de timp și de poveste,

Ce-n zambile s-a ascuns tăcut,

Sufletul și-acum mai retrăiește,

Râsul de copil de mult pierdut.

​Dulce e parfumul de sub soare,

Când în curte viața se trezea,

O zambilă e o sărbătoare,

Ce în suflet nu va mai tăcea.

Articole asemănătoare

Toamna din noi

Ne strigă sufletul portrete, Scrisori nescrise printre foi, Iubiri cernute de regrete, Pornind războaie către noi. De parcă timpul stă în vise, Acolo, peste dealuri…

Departe

Departe de lumea pe care o știmazi suflă doar vântul cu gândul spre casă,în umbra de vie și gustul de vinaleargă desculță o umbră sfioasă.…

Timp

Timp, mai lasă-mă desculțăsă astern pe iarbă pașiiîn rochița de dantelăflorile să-mi port azi roșii. Să mai fie râs în sufletochii în culori de toamnăvino-n…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *