Să vezi timpul cum se năruie

să vezi timpul cum se năruie

să vezi pământul cum se scorojește

cum ființa ta de abia își mai poartă crucea

cum groapa pe care ai săpat-o nu e a ta

în viața asta toate se plătesc

nimic nu scapă

degeaba mai visezi visele nu mai au valoare

tu ești doar un rol

dintre luciditate și nebunie

dintre sălbatica ta trăire

și pașnica ta trăire

să te uiți când nu vei mai avea nimic

și atunci să trăiești continuu

***

nu te-am mai văzut demult

treci cum vântul printre ramuri

fără să i se simtă adierea

nu ți-am mai simțit inima bătând

doar clopotul din turla bisericii

bate a tristețe

oare prevestește ceva?

poate ai amuțit cu totul

cine știe?!

Doamne, te rog, dacă o găsești pe undeva

printre atâtea mulțimi de chipuri efemere

spune-i că încă o aștept

chiar și atunci când voi fi un nume pe o piatră funerară