Septembrie de poezie la Bruxelles

Toamna se numără poeții. Luna septembrie este cu precădere luna poeziei la Bruxelles. Trei mari festivaluri sunt dedicate ei, acestei muze ce ne trăiește viața de la imperfect la mai mult ca perfectul, pe toate planurile artei integrate în cotidian : de la piața de poezie în halele Schaerbeek-ului la pământurile mitice ale Europei de Est, poezia transcende natura și arhitectura Art-Nouveau, temă culturală a anului 2023.

22 – 24 septembre 2023 : Poetik Bazar sau Poëziemarkt van Brussel este un festival bilingv francofon-neerlandofon ce se află la a treia ediție și se desfășoară la Halles de Schaerbeek. Proiect al unor asociații precum les Midis de la poésie, Poëziecentrum, VONK en Zonen, la Foire du livre de Bruxelles, maelstrÖm reEvolution, la Maison de la poésie d’Amay, la Maison de la poésie de Namur și Passa Porta, acesta reunește edituri din Belgia, Olanda, Franța și Canada. Poeta Doina Ioanid va reprezenta România în acest an la această piață culturală europeană alături de poeți din toate colțurile lumii.

22 – 26 septembrie 2023 :  Pământuri mitice sau Terres Mythiques este un festival polifonic, organizat de Mirela Niță Sandu și EuropaNova, aflat în acest an la a zecea ediție. Acest festival dedicat artei și culturii reunește în fiecare an autori de diverse genuri literare, de la poezie la bandă desenată, expoziții de pictură și sculptură, muzicieni, creatori de frumos și descoperitori ai autenticului, în afara evenimentelor literare și vernisajelor de peste an. Ediția a zecea îi va avea invitați pe poeții Radmila Popovici și Claudiu Komartin. 

26 – 30 septembrie 2023 : Transpoesie, organizat în colaborare cu Eunic Brussels și aflat la a treisprezecea ediție reunește poete europene de renume,  printre care Alina Purcaru, din partea României, preț de câteva zile la Bruxelles în parcursul Art-Nouveau urban revizitat în 2023 și combinat cu cadrul natural al orașului. Printre partenerii evenimentului se numără Brussels International House of Literature Passa Porta, Center for Fine Arts BOZAR, City of Brussels, European Union delegation in Brussels, MuntPunt, European Parliament, European Commission Directorate General for Education, Youth, Sport and Culture. La ediția precedantă a participat poeta Anastasia Gavrilovici.

Ce au în comun aceste trei mari evenimente este Ziua Europeană a Limbilor marcată în fiecare an pe 26 septembrie, iar două dintre evenimente, Poetik Bazar și Transpoesie se axează doar pe arta poetică, pe când Terres Mythiques cuprinde întreg evantaiul de expresivitate a cuvântului, dar și a artelor. Astfel, publicați în limba maternă sau traduși, autori cunoscuți și validați vor integra agenda oamenilor căutători de sens prin cuvânt într-un septembrie de pretutindeni aici în capitala Europei.

Un septembrie emoționant de poetic, al cărui viitor îl însoțesc cu versurile lui Nichita pe muzica lui Alifantis pășind pe străzile din Bruxelles într-o îngemănare monolingvă a cuvintelor tuturor limbilor ce își înalta ființa spre cer, reverență și mulțumire pentru darurile pe care sufletul creator le primește. Life is poetry. European Day of Languages.

 O selecție din creația poeților români ce vor fi la Bruxelles cu ocazia acestor evenimente :

Poeme de trecut praguri – Doina Ioanid

Adevărul meu e cînd tu, Doamne, mă ții dimineață în palmă ca pe o vrabie, cînd rîndunelele se rotesc deasupra mea ca niște măicuțe protectoare. Adevărul meu e cînd o fată Alina îmi înconjoară umerii cu un șal de mătase. Adevărul meu e cînd reușesc să-i netezesc fața mamei cu un gînd bun. Adevărul meu e cînd reușesc să înlătur grețoșeneia ca pe o scamă de pe fustă. Adevărul meu e cînd uit de cuvintele-bolovani rostogolindu-se spre mine. Adevărul meu e cînd nalbele de grădină, zise și roze tremiere, se deschid la trecerea mea dimineața, în drum spre pîine. Adevărul meu e cînd sînt atît de obiectivă cu mine, încît mă surprind așa cum vreau, pe cît de subiectiv vreau, adică atunci cînd sînt subiect în numeroase cazuri. Adevărul meu e cînd refuz să mă scufund prea mult în mine. Adevărul meu e cînd miezul dorințelor e încă viu și cald. Adevărul meu este o atingere în treacăt, atingerea degetelor atît de ușoară și un surîs în plină vară…

sare pe pâine – Radmila Popovici

masa tăcerii
s-a trezit
cu un scaun
în plus

strigă
la ceruri

cerurile
roșesc
a doua oară
de la facere
până la
desfacerea
tainei

nimic
nu mai e
cert
numai
crucea

jucătorul
în negru
sare pe pâine
într-un picior

sărutul
fără aripi
aplaudă

îngerii
își caută
ochii cu
lumânarea

nimic
nu mai e
cert
sub ceruri

Secvențe -Claudiu Comartin

Undeva în Kreuzberg, un om

se ascunde de Sultanul Somnului.

Matthew Sweeney

am tras în piept aerul cartierelor unde orice tentativă
de a vorbi îngrașă armate de microbi răbdători

carmangeriile deschise non-stop te vor convinge
că cineva ne mai acordă o șansă la transcendență

oriunde și-ar așeza păturica, ei știu că nu poate
urma decât un picnic pe mormântul cuiva

foarte aproape de locul în care a curs sânge,
o fetiță blondă se juca de-a v-ați ascunselea cu porumbeii

un satelit pierdut de o jumătate de secol a-nceput să emită
cerând să afle dacă e adevărat că ne-am distrus între timp

dedesubtul lucrurilor pulsația unei glande
înfășurate-n drapelul celui pe care am încercat să-l uităm

„iarna s-a desfășurat fără teamă au avut loc ieșiri
dese din cetățui fiecare s-a apărat prin mijloace proprii”

în depărtarea ofilită a periferiei, cineva își lipise nasul
de vitrina plină cu delicatese de la Mefisto

și toate se petreceau în somnul unui om din Berlin

Zece – Alina Purcaru

…

Citesc ce spui ca și cum aș citi un roman cu suspans mult
și personaje ieșite din comun,
un foileton digital
livrat paragraf cu paragraf
în schimbul unei replici.

Te întreb, revin,
e de mult târziu
și îți repet: tu ar trebui să scrii,
nu să vorbești cu mine.
Vorbești cu mine mereu,
oricum ar fi,
de parcă vrei să-mi dai cuvinte noi,
un draft de scenariu  în stare să ajute.

Pe chat,
ne ustură ochii de la atâta vorbit.
Ne trimitem ultimele emoticoane
fiecare pe rîndul lui,
îmbrățișate și ele,
de la distanță.

Trebuie să fi fost și o parte bună,
întotdeauna este
îmi spune cineva care știe.
O mângîiere, o alinare oricât de random,
anticiparea entuziasmului
măcar.

Mă întorc acolo,
primesc tot, primesc orice-mi arăți.
Uneori simt că trăiesc într-o colecție veche de abțibilduri
care încă miros frumos,
a gumă de mestecat care se găsește greu
și se-împarte și mai greu.
Noi împărțim tot:
linkuri încrucișate cu păreri
clipuri și emoticoane  –
lumini intermitente de stroboscop.
Printre ele ne ghicim de fiecare dată
dublurile noastre nocturne, translucide,
cuvintele noastre aproximate
pe chat,
pe canapea,
noaptea târziu, în taxi,
retrași din conversații cu necunoscuții,
în această colecție aromată de ațibilduri
în care încă nu se repetă nimic.

Scriu tot,
strâng tot și folosesc tot,
scriu așa cum mi-am dorit dintotdeauna:
primesc și anticipez bucurie și extaz.
Scriu ca și cum ne-am ține de mână.

Photo: Musée Horta