Șevaletul primăverii

Ascultă atent cum murmură florile

Povestesc cum ne-au visat astă iarnă

Și ies timide pe lângă toate cărările

Ne-așteaptă zilnic până la toamnă

Și pun prinsoare că vom trece-amândoi

Prin locuri pe unde umblam altădat’

Două suflete-mbrățișate prin ploi

Căutând curcubeie în lung și în lat

Aici ! Da !! Așează o pânză pe un șevalet

Să-mi pictezi răsăritul și apusu-n privire

În nuanțe aprinse și un strop de violet

Simbol al pasiunii și de nemurire

Și în amurg s-admirăm cum apar stelele

Ca-ntr-o o piesă de teatru pe boltă, zâmbesc

Și se-așează fiecare la locu-i, precum ielele

Ne-amețesc și ne-mbată cu dansul drăcesc

Oh ! Noapte târzie cu cosițe-argintii

Mângâie-mi genele, dar lasă-mi simțurile vii

Să-i ascult gândurile cum mă privesc până-n zori,

S-ating orizonturi scăldate-n culori