Underground #povestirilondoneze de Anda Vahnovan

Să iei metroul în Londra poate fi o experiență relativ asemănătoare cu cea de la Paris sau Bruxelles. Ieşim la suprafață ca spre o gură de aer din măruntaiele Pământului sau ca o conexiune între locurile pe care le unim prin impresiile de călătorie. Povestirile Andei Vahnovan sunt stații de răgaz între destinații. Ne urcăm în ele cu bilet spre câte o poveste cu tâlcul lumii noi, spre a brave new world à la Aldous Huxley sau spre vântul evantaiului postcolonial al lui Salman Rushdie.

Viața din marile metropole este aşadar fragmentată cultural. Porțiile de socializare la magazinul de caritate sau revelionul multicultural oferă provocări minime şi maxime tuturor actorilor acestui Globe simbolic – all the world’s a stage and we are merely players, William Shakespeare. Un jurnal de călătorie prea delicat, un globetrotter de distanțe scurte şi experiențe intense este acest underground, un espresso pe lângă cafeaua lungă a ibricului turcesc de la capătul Orientului Express. Să petreci o zi cu Anda Vahnovan prin lectura jurnalului său londonez e o scurtă observație, o clipire de ochi şi apoi o lungă conversație purtată cu tine însuți, cel care trăieşti in the third space definit de Rushdie, sau poate chiar fourth sau fifth, căci nuanțele europene se estompează sau se intensifică de la o zi la alta cu o viteză de metro.

#povestirilondoneze e un salad bowl, pe modelul imperialist devenit colonialist devenit post-, e o porție de raw culture, o lecție de filosofie oarecum de la o margine la alta a Europei. Cotidianul nu e doar ceața de peste Londra, de sub care oamenii se individualizează pentru a se recunoaşte, ci un exercițiu zilnic de fitness cultural. Te recunosc, deci exist, pare să spună autoarea. Îmi lărgesc marginile percepției mele pentru a cunoaşte alte culturi şi a mă înrădăcina în aspectele ce pot fi universal recunoscute ale culturii mele.

Educația este de departe cheia cărții şi cheia relațiilor sociale. Codul comun după care se guvernează orice relație de vecinătate, incluziune sau de management cotidian este bazat pe educație şi învățare. Un mic manual de existență pentru nou veniți, un mare manual de încredere pentru autoare, în ceea ce împărtăşeşte.

Take this waltz îți sugerează şi Leonard Cohen, te conving şi valurile geo-politice de pe marea lumii într-o mişcare de la est la vest în care înveți limbi străine, îți modifici accentul, viziunea asupra vieții şi accepțiunea delimitărilor sociale devine flexibilă. Autoarea devine un observator al propriilor fluctuații filosofice, urmăreşte fenomene sociologice în care se implică personal şi din care extrage concluzii. Probabil că orice schimbare efectuată pe un teritoriu străin implică o neutralitate față de ceea ce oferă prezentul şi față de ceea ce semnalizează nostalgic trecutul. Anda Vahnovan e mai mult decât un scriitor. Îşi ascunde vocația sociologică în narativ ca o mamă lecțiile de înțelepciune pentru copiii modernității actuale. Totul se întâmplă pe Waltz of Love de Eugen Doga. Totul se întâmplă în prezentul nostru continuu. Închei articolul şi cobor din metrou. Mulțumesc pentru călătorie, Anda Vahnovan!