Aripi Frânte

Într-o zi, îmi voi întinde din nou aripile;
Mă voi înălța deasupra cerului albastru… atât de albastru,
Ca o pasăre care cântă blând
Un cântec al libertății.

Și voi plânge…

Nu știu ce mă reține acum;
Sunt prea multe lucruri de vindecat.
E complicat să faci pace cu un trecut dureros,
Cu sentimente pe care nu vrei să le mai trăiești.

Însă, un lucru știu că e-adevărat:
Neputința de-a zbura, când ești frânt!
Și doar vindecarea este lipiciul
Întregii suferințe rămase nespusă…

Așa că, până în ziua aceea, voi scrie,
Exprimându-mă în poezie;
Voi continua, voi continua să o fac
În ciuda tuturor, pentru că mă eliberează.

Apoi, într-o zi, îmi voi întinde din nou aripile;
Mă voi înălța deasupra cerului albastru… atât de albastru,
Ca o pasăre care cântă blând
Un cântec al libertății.

Și voi plânge…