Atunci când…

Atunci când pleci, se face toamnă-n
mine
și valurile-ncremenesc
în zare,
ce gust de ploaie am, știi bine,
în umbră am nisipuri,
munți de sare.

Visarea mi-e la maluri
sub neguri de argile,
seninul, țărm sub valuri,
ca fatul ce se-ascunde în cărnuri
ce-s fragile.

Când pleci, doar o nădejde
mă-ncearcă și mă
rabdă,
în rotunjimi atinse de mâna mea
cea blândă,
îmi las în noapte sfinții, acol’
la colț de stradă,
sub crucea unor timpuri,
ce urlă și-i flamandă.

Când pleci, în nopți mă-ncearcă
mereu câte-o lumină,
mă-ncearcă un drept pe care-l am
în șoapte,
în ploile de vise și-n cele
fără vină,
cu drepturi la iubire, în taina
de păcate.

sursă foto: pixabay