Calul meu, ecoul libertății pure

Autor: Delia Roșu, 17 ani, premiantă a Concursului Internațional de Literatură și Arte Plastice Miss Lizzy, ediția 2024
Se spune că între om și animal există o legătură care transcende cuvintele.
Un fir invizibil, dar indestructibil, care se formează atunci când inimile lor bat la unison. Când privirile li se întâlnesc, și amândoi se recunosc reciproc.
Asta s-a întâmplat între mine și calul meu, o ființă nobilă, maiestuoasă, plină de suflet.
Numele lui, deși simplu pentru unii, imaginează un ecou al libertății pure: Azur!
Azur, însă, este mai mult decât un cal; este o reflectare a spiritului sălbatic al naturii, o parte din frumusețea eternă care ne înconjoară.
Blana îi lucește precum lumina amurgului, iar coama îi dansează în bătaia vântului, asemenea valurilor unui ocean de vise.
Ochii săi adânci, întunecați, dar scânteietori, ascund un univers al înțelepciunii negrăite, și fiecare clipire a lor pare să spună o poveste.
Cu el alături, timpul îți dă impresia că-și încetinește mersul, iar liniștea își găsește adevărata semnificație.
De-a lungul anilor, am împărțit împreună nenumărate clipe de aventură și de seninătate.
L-am văzut alergând cu o grație pe care doar vântul o poate atinge, fiecare pas de-al său lăsând în urmă o lume zgomotoasă, agitată.
În unul dintre acele momente, pe când ne aflam numai noi doi în tăcerea câmpurilor nesfârșite, am înțeles ce înseamnă, cu adevărat, libertatea. Libertatea manifestată nu doar de absența restricțiilor, ci și de senzația profundă de a fi o unică ființă cu pământul, cu cerul, cu infinitul.
Când sunt pe spatele lui, simt că nu există limite, că lumea întreagă îmi aparține și că putem înfrunta orice obstacol.
Azur nu a fost mereu un companion ușor. Deși plină de demnitate, firea sa dârză mi-a provocat de multe ori răbdarea, însă cele mai mari lecții despre respect, încredere și loialitate le-am învățat chiar în astfel de ocazii.
Azur nu este un simplu cal, ci, un prieten în adevăratul sens al cuvântului. Unul care oferă totul, fără să ceară nimic.
În zilele însorite, când mă așez lângă el, pe iarba moale, și îi simt răsuflarea caldă, înțeleg că legătura dintre noi nu va fi niciodată ruptă, fiindcă Azur e acea ființă care nu te va trăda și nu te va judeca vreodată, care te va însoți, tăcută, pe drumul vieții.
Privindu-i mișcările grațioase, de la mersul impunător, la eleganța cu care-și scutură coama sub razele soarelui, îmi amintesc de frumusețea simplă a naturii, de pacea care există în lucrurile necomplicate, și îmi spun că fiecare zi petrecută împreună este o binecuvântare, că dincolo de privirea lui adâncă sau de avântul cu care aleargă pe câmpurile aurii ale toamnei, în inima mea, el va imagina mereu un simbol al puterii, al curajului și al libertății.
Pentru Azur, și pentru toți acei cai care poartă în ei sufletul sălbatic al Pământului, aceste rânduri sunt o mărturie de iubire și de admirație.
Căci nu există nimic mai pur, mai sincer, mai eliberator decât dragostea dintre om și prietenul său necuvântător. Un prieten care simte și ascultă, fără a rosti vreun cuvânt…
sursa foto: colaj din arhiva personală a autoarei
Răspunsuri