Renașterea

Ionuț Bogdan Lupașco, 13 ani, Școala Raională de Arte Plastice „Nicolae Moisei”-Telenești, Republica Moldova, prof. coordonator Pavel Pruteanu. Lucrare distinsă cu Premiul I, la Secțiunea Arte Plastice elevi, în cadrul Concursului Internațional „Lumină și Culoare”, 2024

Secțiunea LITERATURĂ – elevi

În tăcerea întunericului, se răzbate trupul Său gol, înăbușit de nămol.
O umbră de gheață îi învăluie carnea, dinți de fier, suflarea adânc pătrunzându-i.
Cu mâna tremurândă, într-un dans molatic de pulbere, degetele-i sunt albe, țintite în cuie, zdrobite, încercând patetic să atingă cerul de mătase neagră, prăfuit de cenușa morții.
Ochiul divin pare o oglindă înghețată, iar buzele, cu crăpături ca cioburile-n sânge sparte, inconștient, într-un murmur de frig se strivesc:
„Iisus Hristos e sacrificiul ce se varsă în pocale!”
De pe Preaînaltu-I tron, El trimite o săgeată. Semnul Său despică voalul negru, între moarte și viață, flăcări roșcate pâlpâind domol, prelingându-se ca niște limbi de șarpe, peste corpurile cu oase subțiri, ceruminoase, ale lumânărilor ce freamătă, în a florilor cunună, o suspinare fadă.
În ecoul sumbru, ceața dansează împleticit; mai întâi, scufundând ouăle în abisul carmin al sângelui, apoi, izbindu-le de palmele muritoare, precum craniile sfărâmate sub talpa grea, cerească.
Cu o voce feminină, de vioară, orchestra de îngeri cântă o tainică doină, frântă în armonie cu melodicitatea chicotelor clopotelor din Eden. Oamenii valsează pe simfonia gusturilor, cu bucate ca notele muzicale unduite cu profunzime. Tenacitatea lor feroce străpunge simțurile…
După trei zile, din cenușa lacrimilor de dor, în luminile ruginii, tremurânde de amurg, renaște un suflet candid.
Țesut cu fir de aur divin, cu trup din nisip dumnezeiesc și cu inima-ntrupată din sfidarea acelei șoapte de speranță a seducătorului prohibit, e doar un fruct necopt.
În voluptatea perfidă a vieții, e doar un copil, un vis pueril căzut din ochiu-i umed, celest.
Cu pașii pe constelații, visul se varsă sfios în matca luminii calde, vii, a cunoașterii. Mulțimea prezentă e un buchet de fluturi ce zboară liber și ludic pe câmpiile coapte în culori trandafirii, purtând cu ei sărutul efemer al promisiunii că, în viziunea onirică a morții eterne, El este viața întregii lumi:
„Iisus a Înviat!”
Înaintând pe firavitatea naturii, cu pașii Săi fierbinți, o șoaptă gingașă vibrează juvenil, sub atingerea picurilor de azur, bucurând incandescența spiritului nemuritor:
„Adevărat a Înviat!”

sursa foto: arhiva Concursului Internațional „Lumină și Culoare”, autor Bogdan Lupașco, arhiva personală Elena Toma