Când vine Paștele

Când vine Paștele, trăim,
Ne închinăm, întinerim.
Ne este sufletul un înger-stea
Și ochii – fructe verzi, cu zeamă grea.
Când vine Paștele, plutim
Pe Marea Cinstei, și iubim.
Suntem precum zmeiele-n vânt,
Care se-nalță, ca un vis, de pe Pământ.
Cărarea spre văzduh a înverzit,
Făpturile pădurii s-au trezit.
În toate, cresc puternice chemări
Spre Candida Lumină din marile-așteptări.
Când vine Paștele, stârnim
Căldura Dragostei și ne-nvelim
În faldurile ei de sacru foc,
Râvnind la soarta plină de noroc.
Atâta veselie e pe drum!
În hornul casei, firicel de fum…
E ziua când cu Domnul vom păși
Spre soarele ce din vitraliu va ieși.
Când vine Paștele, pornim
Spre Rugăciune, să ne primenim.
E ziua-n care toți privim cu dor
Către Hristos, de Pace Ziditor.
autor: Mihai-Valentin Groza, clasa a V-a, Timișoara, premiant al Concursului internațional de creații literare și desen „Lumină și Culoare”, ed. a II-a; îndrumător – Mirela Hubali, prof. de Literatură română
Acest text a fost publicat cu acordul tutorilor legali ai minorului.
sursa foto: Daria Maria Porumbel, clasa a V-a, Liceul de Artă „Dinu Lipatti” Pitești, prof. coordonator Anca Giura. Blândul Iisus – lucrare premiată la Concursul internațional „Lumină și culoare”, ed. a II-a.

Răspunsuri