Câte râuri am curs să te caut în mare,alergare și patimi cu doruriosânde,din rouă în carne, pe străinăcărare,în tainele care râvnescîntr-o pâine. Câte râuri de

versuri de VASILE DAN MARCHIȘ Mai imprevizibilă ca oricând, muza m-a întâmpinat astfel:”Dacă prima formă de a muri liniștit și împăcatnu reușește nimănui,va reuși a

Suntem două apusuri uimiterotund,lăsate într-o toamnădrept vină,răsărituri curbate sub visul zălud,nătânge tăceri… o cortină. Suntem două apusuri din oretăcute,rotiri peste drumuriși ape,lumini împletite de vise

Trăiește, fă greșeli,La naiba, cu totul!Dar trăiește oricum;Savurează eșecul… savurează succesul…! Ai să vezi cum, în final,Amândouă au același gust.Au gust de tine,Au gust de

Încrederea e-n iarbă,Modestă și sfioasă,Și toată lumea-i oarbă,Cuprinsă de angoasă. Pași repezi n-o observă,Nici ochi iscoditori,Încrederea e-n iarbă,Ascunsă printre flori. Mâini fine n-o culeg,Nici simt

Urcăm, tăcuți, pe marmuri albe,cătând un gust numitsărut,sub pragul plângerii de stele,cuvântul nostrude început. Urcăm și visele cu noi,și strigătul, darși plăcerea,și norii împiedicați de

De câte ori, iubirii, prag i-am așternut…şi casei sufletului, zâmbet am cusut,de câte ori crâmpeie de fior au tresăritsă mă fi vrut iubit, ştiut, dorit…

Ochiul meu va fi zidit în gânduricare se îndoaie sub clipa unui suspin,unde tu stăpânești înaltul cu o mână ce atârnă caldă,peste inima mea cu

Există în lume iubireExistă în lume speranțăChiar cerul dă lumii de știreCând plouă, când ningeȘi viața capătă o altă nuanță. Există în oameni de toateExistă