Încrederea e-n iarbă
Încrederea e-n iarbă,
Modestă și sfioasă,
Și toată lumea-i oarbă,
Cuprinsă de angoasă.
Pași repezi n-o observă,
Nici ochi iscoditori,
Încrederea e-n iarbă,
Ascunsă printre flori.
Mâini fine n-o culeg,
Nici simt că ea există;
Mâini aspre o-nțeleg
Și știu de ce e tristă.
Încrederea e-n iarbă,
Ea plânge pentru noi,
Că devenit-am plante
Ori nici atât… Doar goi.
sursa foto: pixabay
Răspunsuri