Mămica de Grădiniță, o nouă specie de Nevertebrate descoperită de savanți

Dimineața, 07h45, Mămica de Grădiniță, la volanul unui Audi A6, cu un conci în vârvu’ capului, în pijama și cizme UGG, exprimă cuvinte evlavioase la adresa pietonilor care trec strada, nu la viteza ghepardului turbat, ci, agale, agale.
Copilul din mașină tace. E îmbrăcat cu haine scumpe, de prin Anglia, care permit spanacului și zămii de lușcoș să adere mai bine la țesătură, iar petelor, să rămână durabile, imposibil de scos.
Mămica parcheaza în fața grădiniței, cu avariile pornite, fiindcă are de predat un colet deosebit de important, cu biohazard și risc epidemiologic crescut. Nu-i pasă că încurcă și mai tare circulația, semn că empatia și educația, evolutiv, i s-au spulberat în hăul genelor ADN-ului.
Își lasă puiul în grupă, comunicând educatoarelor să nu-l supună la reguli sau activități specifice, întrucât, în dimineața aceea, Mercurul copiilor e în maxim retrograd, aura lor înghițind energii negative care, ulterior, se vor manifesta prin crize de plâns la domiciliu. Și nu se dorește asta.
Mămica de Grădiniță socializează, de obicei, în haită, cu alte mămici catifelate, și își pune în execuție talentele de parenting la ședințele cu părinții. Acolo, se generează o licitație pe tema „Câte sute de lei putem aduna în fondul grupei, astfel încât, să putem cumpăra copiilor TOTUL, inclusiv ultimul prototip de aparat zburător al lui Elon Musk”.
Mămicile catifelate dețin supremația, sunt turma alfa, numai cele câteva nașpa, pe rit vechi, tac (cu prostu’ și cu omu flămând nu-i bine să-ți pui mintea niciodată).
Educatoarele, tac și ele.
Mămicile de Grădiniță au impresia că plozii lor sunt rezultatul genetic al unei combinații ideale, majoritatea fiind genii, specialiști în aeronautică și cibernetică cuantică, progenituri care consumă doar somon sălbatic, uleiuri doterra și brocoli din copaci, și care proiectează rescrierea DEX-ului limbii române, în timp ce sunt șterși la funduleț (rumegând suzeta tacticos și judecându-și mama). Un fel de experți care tocmai și-au depus candidatura la premiul Nobel, pentru descoperirea procedeului fiziologic prin care lupul a înghițit bunica Scufiței Roșii.
La adunările generale, Mămicile de Grădiniță sunt îmbrăcate luxos – cu cămeși cu călăreț, pantaloni la dungă, șlapi Hermes și paltonaș, cu geantă galben muștar Laura Maxim -, și miros a parfum Scandal. Toate au părul tuns bob, îndreptat, sprâncene laminate, gene în mănunchi și machiaj discret, pentru că, nu-i așa? suntem în 2024 și, în sfârșit, am realizat că machiajul strident e doar pentru doamnele amante, care satisfac poftele soților frustrați.
Mămicile de Grădiniță vin mereu însoțite la braț de tătici mega implicați, plini de călăreți și ei, bărboși, grizonați, cu dejetu’ permanent pe casca de Bluetooth, aflați în burnout, fiindcă nu le mere ceva bine în compania multimiliardară pe care o conduc. Și deși acasă pruncii socializează și se iubesc pasional cu bona, la ședințele cu părinții, ei sunt etalonul parentingului modern. Iar pentru că Dumnezeu ne-a dat nouă urechi să ascultăm, și lor, gură să vorbească, mereu trebuie să fim informați că Ruben e decalotat medical în Viena, că Jennyfer știe să facă răcituri de cocoș, că Osvaldo a devenit recent alergic la mătasea broaștei și că Patricia e prietenă bună cu fata doctoriței Gherman de la Oncologie, care are 5 case pe Dealu’ Florilor și e neam cu senatoru’ Cocorâță, înfipt cu tărie pe la Guvern și văzut bine de Ciolacu, care o fo’ la doctoriță la grătar și mici de Sfântă Mărie Mică.
Mămicile nevertebrate de Grădiniță, pentru că majoritatea sunt casnice și au ca job creșterea copiilor, sunt înzestrate cu o capacitate de reproducere foarte mare. Se estimează că în 10 ani vor suprapopula urbele mari, iar mămicile clasice vor dispărea de pe fața Pământului sau se vor retrage în inima pădurii, la cort, să fiarbă rădăcini de ambrozie și caprifoi pe vecie, în capot înflorat, cu nasturi în față. Astfel, ni se arată o generație de copii ultragenii, cu creierul într-o continuă expansiune intelectuală, copii care se vor naște instant medici și își vor cauteriza singuri cordonul ombilical cu dinții, ținând o țigară-ntr-o mână și-un pahar cu lapte „on the rocks” în cealaltă.
…Mă retrag încet, că am de citit pe grupul lor, al Mămicilor de Grădiniță, cele 247 de mesaje inteligente de „Mulțumesc”, „Cu drag!” și „Sănătate micuței!” sau alte pisici cu inimioare, mânuțe ce se roagă, pupici și strânse îmbrățișări, limbaj pe care eu nu îl înțeleg, din cauza incapacității mele intelectuale de a-l procesa. Sau poate că-i din cauză că n-am șlapi Hermes, și-s doar pieton, ș-o cămașă cu călăreț îi cât stimulentu’ de inserție pe care l-am pierdut recent, ‘zo să-l ierte, nu știu… mă interesez și revin. Mă duc să fierb o rădăcină, să mă obișnuiesc cu gustul, și să plâng în prosopul de bucătărie că singurul meu vis în viață o fo’ să mă aliniez cu astrele Mămicilor de Grădiniță, și am eșuat lamentabil…

Îmi pare rău, pruncul meu, că ai niște părinți normali, care-ți dau pufuleți suflați cu brânză, care te poartă pe jos prin păduri, care te ceartă când greșești și care cred, în nemernicia lor, că niciun lucru material (precum jucăriile din lemn de sute de lei) nu îți va aduce mai multă fericire decât prezența, atenția și iubirea pe care ți-o oferim noi, necondiționat.

sursa foto: arhivă personală de familie – Oliver Marchiș, 3 ani