Mărțișorul, patrimoniu cultural UNESCO

Marți, 1 martie 2022, Institutul Cultural Român din Bruxelles și Ambasada României în Regatul Belgiei, în colaborare cu Departamentul Cultural Uccle, Muzeul Județean de Istorie și Consiliul Județean Buzău, au inaugurat expoziția Mărțișor: patrimoniu cultural românesc – patrimoniu cultural imaterial UNESCO.
Evenimentul se va desfășura pe parcursul a șapte zile (1-7 martie), în cadrul lui, publicul pasionat de etnografie având posibilitatea să admire un grupaj de obiecte-mărțișor, parte a colecției muzeale custodite de conaționalii buzoieni.
Expoziția pune în valoare atât creații ale artizanilor de la sate, cât și pe cele ale meșteșugarilor din aria urbană, exponatele constituind prețioase mărturii legate de tradiția Mărțișorului, un simbol care marchează sosirea primăverii și care, în urma motivațiilor prezentate în Cultural Practices Associated to the 1st of March, de patru state europene unde se păstrează acest obicei – România, Bulgaria, Macedonia și Republica Moldova -, a fost inclus, în 2017, în lista UNESCO a patrimoniului imaterial al umanității.

Muzeul de Istorie este cel mai important din județul Buzău, include secțiile de Arheologie, Istorie, Personalități și Artă, iar în colecțiile sale se pot admira peste 80.000 de piese.
Dintre ele, se remarcă o copie a tezaurului Cloșca cu puii de aur – originalul a fost datat în 1866, de Alexandru Odobescu, ca aparținând lumii barbare a secolului al IV-lea e.n. -, și cea mai mare pepită de chihlimbar de Colți (3450 g), muzeul având o secție, unică la nivel național, dedicată obiectelor din ambră.

La vernisaj au participat reprezentanți ai Ambasadei României – Excelența Sa, doamna Andreea Păstârnac, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al României în Regatul Belgiei, și domnul Cătălin-Doru Hrișcă, ministru-consilier, reprezentanți ai Institutului Cultural Român din Bruxelles – doamnele Adriana Pietrăreanu, Ligia Marin și domnul Pompiliu Constantinescu -, trei muzeografi de la Muzeul Județean de Istorie din Buzău – doamnele Mădălina Oprea, doctorand, responsabil al secției de Istorie, Raluca Brașoveanu, muzeograf al Muzeului de Etnografie „Vergu Mănăilă”, și domnul Daniel Costache, arheolog, manager al muzeului -, doamna Perrine Ledan, viceprimar și responsabil pe tematici culturale în sectorul Uccle, reprezentanți ai CAROMB – Clubul Oamenilor de Afaceri româno-belgieni, președinți și administratori de asociații românești, alături de domni și doamne de origine belgiană și italiană, cu toții pasionați de tradiția Mărțișorului.

Programul serii a fost deschis de doamna Adriana Pietrăreanu, care a adresat publicului câteva cuvinte despre semnificația zilei de 1 Martie și despre dorința de a organiza în Belgia o expoziție care să prezinte un crâmpei din obiceiurile populare păstrate de secole în unele țări din spațiul balcanic:

-Împreună cu Ambasada României, Institutul nostru a trimis Muzeului Județean din Buzău propunerea de a celebra la Bruxelles sărbătoarea Mărțișorului, iar astăzi, trei dintre muzeografi se află aici, să ne vorbească despre obiectele expuse și despre importanța etnografică a simbologiei acestei datini. Țin să precizez că, de câțiva ani, Mărțișorul a devenit o tradiție inclusă în patrimoniul UNESCO, iar Muzeul de Istorie, al cărui director, domnul Daniel Costache ne-a onorat cu prezența, reprezintă cel mai important muzeu din județul Buzău, anul trecut, în ciuda dificilelor momente impuse de pandemie, deschizând ușile unui număr de 45.000 de vizitatori.
Institutul Cultural mulțumește și Ambasadei, pentru suportul acordat în organizarea acestui eveniment, și muzeografilor din Buzău, pentru disponibilitatea și promptitudinea cu care ne-au acceptat propunerea, dar și Centrului Cultural Uccle – Bruxelles, La Ferme Rose, pentru că ne-a găzduit în clădirea în care ne aflăm acum.

Scurtului discurs al doamnei Pietrăreanu i-au urmat aprecierile Excelenței Sale, doamna Andreea Păstârnac:

-Mai întâi, aș vrea să adresez un salut tuturor celor prezenți și un călduros bun venit doamnei Ledan, căreia țin să-i mulțumesc pentru că ne-a primit în această locație, ca să expunem câteva dintre obiectele Muzeului de Istorie din Buzău.
Cu aceeași considerație, mulțumesc tuturor celor care au contribuit la organizarea celebrării Mărțișorului, într-un moment în care Europa este zguduită de conflictul armat din Ucraina – unul dintre statele învecinate cu România, care traversează, din punct de vedere economic și umanitar, o perioadă foarte dificilă -, fiindcă, așa cum spunea și doamna Pietrăreanu, prin evenimentul de azi, ni s-a dat posibilitatea să facem cunoscut publicului din Belgia un alt aspect al frumoasei noastre tradiții.
Ne-am adunat în jurul acestei expoziții un grup restrâns al comunității românești, însă am în față reprezentanți din diverse domenii și de categorii de vârstă diferite: tineri antreprenori și manageri de societăți create în timpul crizei pandemice, persoane despre care știu că depun mari eforturi ca să-și mențină activitățile, profesori care predau Limba Română, fie în cadrul UBL din Wallonie (Université Libre de Bruxelles), fie la Școala Românească de Weekend, copii, colectivul din Buzău – oraș care, din 1999, se înfrățește cu Oudenaarde -, și doamna viceprimar, pe care vreau să o asigur că noi, românii, am fost mereu bine primiți de poporul belgian.
Exponatele aduse la Bruxelles fac parte din patrimoniul muzeului, însă Buzăul, ca oraș, are multe alte locuri interesante de vizitat, și vă recomand, dacă vreodată veți avea posibilitatea să treceți prin partea aceea a Munteniei, să vă opriți să le vedeți.
Voi încheia, adăugând doar că am fost plăcut surprinsă de simbolicul gest de solidaritate al organizatorilor, de a dărui tuturor vizitatorilor, alături de tradiționalul mărțișor românesc, un șnur în culorile drapelului ucrainian. Un gest care ne ține vie speranța că, în cel mai scurt timp, veștile rele despre dezastrul trăit de oamenii acelei țări vor înceta, locul lor fiind luat de gânduri și de mesaje pacifice. Fiindcă pacea, împreună cu sănătatea unui popor, indiferent în care parte a lumii s-ar afla, sunt două condiții necesare conviețuirii armonioase.

Încântată de spusele doamnei ambasadoare, viceprimarul sectorului Uccle, doamna Perrine Ledan, a adresat câteva cuvinte participanților:
-Vă mulțumesc, la rândul meu, pentru primirea călduroasă, mărturisindu-vă că, alături de voi, am aflat lucruri nemaiauzite; lucruri referitoare la o admirabilă tradiție, care celebrează nu doar primăvara, ci, și femeia. Iar aceste noutăți m-au făcut să mă simt onorată, pentru că un asemenea eveniment se desfășoară într-un loc din patrimoniul primăriei Uccle, La Ferme Rose, într-un moment istoric particular, așa cum a menționat-o și doamna ambasadoare.
Noi, belgienii, asemenea vouă, românilor, dar și altor națiuni, încercăm să sprijinim Ucraina prin toate mijloacele pe care le avem la dispoziție, fiindcă, alături de prezervarea culturii, mai ales în aceste zile, ne preocupă mult solidaritatea internațională. De aceea, primăria își oferă sprijinul, prin intermediul diferitelor organizații implicate în mod direct să rezolve situația de acolo, căutând soluții de întrajutorare și mijloace pentru a-i primi pe refugiați, în caz de nevoie.
Întorcându-mă la evenimentul dedicat Mărțișorului, vă spun că, ascultând-o pe doamna ambasadoare, am mai descoperit că publicul este alcătuit din antreprenori, dar și din persoane care se ocupă cu promovarea culturii românești, iar asta mă bucură și îmi dă speranța că frumoasa colaborare belgiano-română nu se va opri, ci, dimpotrivă, ei îi vor urma alte multe evenimente, la fel de interesante.
Vă mulțumesc pentru invitație, o fac și în numele domnului primar care, din păcate, nu a reușit să ajungă la vernisaj, și vă felicit pentru patrimoniul pe care îl are România. Un patrimoniu bogat, care vă reprezintă ca popor, și care, din cele înțelese în această seară, de foarte mulți ani se celebrează și pe 1 martie.

Programul serii a continuat cu prelegerile ținute de muzeografii din Buzău, care au prezentat diverse materiale tematice și o cronologie a Mărțișorului, din cele mai vechi timpuri, până în zilele noastre, subliniind elementele de bază legate de originea, de semnificația și de importanța acestuia, directorul muzeului expunând un interesant istoric al evoluției sărbătorii în România și în alte țări din Balcani, în care tradiția încă se păstrează. Cu această ocazie, el a amintit că Mărțișorul a fost mereu lucrat prin răsucirea a două fire, de culoare albă și roșie, care dădeau o conotație aparte începutului de primăvară, albul semnificând puritatea sufletească, iar roșul, sângele – văzut ca generator al vieții.
Combinând firele cu mici amulete – obicei întâlnit în Republica Moldova, în Bulgaria, Macedonia, Serbia, uneori și în România -, simbologia Mărțișorului își amplifica sensul. În funcție de specificul zonei, amuletele conțineau semințe de plante, pepite, bulgărași din chihlimbar sau din diferite metale prețioase, toate, reprezentând mărturii ale credințelor și ale ritualurilor magice, consemnate în vechi scrieri despre istoria poporului român. În trecutul apropiat, amuletele au fost înlocuite de noi figurine – coșarul, potcoava, scărița -, figurine cu același rol de protecție spirituală, fiindcă țineau ghinionul, bolile sau blestemele departe de cei care le purtau.

Întrebat dacă ideea expoziției de mărțișoare aparține unui proiect mai vechi sau unuia spontan, din 2022, Daniel Costache mi-a răspuns:
-Noi avem o tradiție în a demara, anual, un program amplu, intitulat Zilele femeii la Muzeul județean Buzău, un program alcătuit dintr-un ansamblu de activități cultural-educative. În 2021, am organizat o expoziție de mărțișoare și felicitări din perioada comunistă și, spre surprinderea noastră, colecția expusă în cadrul acelui eveniment a avut un impact extraordinar asupra vizitatorilor… poate și pentru că deținem cea mai mare colecție de obiecte din perioada comunistă a României.
Anul acesta, programul a prevăzut expoziția de la Bruxelles, cu deschiderea pe 1 martie; pe 3 se va vernisa o expoziție de surimonouri, adevărate capodopere ale graficii japoneze, pe 4 avem un eveniment la Buzău, împreună cu Institutul Cultural Polonez din România, intitulat Femei poloneze și românce care au schimbat lumea, iar pe 8, o expoziție cu statui și statuete feminine din perioada romană.
Știți, în perioada pandemiei, oricât de dură a fost izolarea socială, am învățat multe lucruri, noi fiind unul dintre muzeele care au continuat să fie active online, în sensul că, deși nu am reinventat nici roata, nici apa caldă, am introdus pe piața culturală românească diferite proiecte care au atras publicul.
Unul dintre ele a fost în genul Funny Quarantine, un program în cadrul căruia postam fotografii după lucrări din patrimoniul muzeului, iar copiii trebuiau să le reproducă. Dar nu desenându-le, ci, recreându-le, folosind orice fel de material găsit prin casă. Nu era vorba despre un concurs sau despre o competiție unde se câștiga vreun premiu, totuși, anul acesta, am editat un album cu lucrările lor, iar sub fiecare desen, apelând și la ajutorul părinților sau al cadrelor didactice, fiecare participant a adăugat câteva cuvinte, explicând ce a simțit sau ce a vrut să exprime în mica sa capodoperă.
O altă deschidere către implicarea socială a instituției, în ciuda contextului pandemic, a fost organizarea atelierelor de terapie prin artă, tot pentru copii. Asta, fiindcă muzeele din România sunt o resursă umană extrem de importantă, dar și fiindcă, spre norocul nostru, printre colegii cu care lucrez, există persoane care sunt specialiste și în alte domenii, nu numai în muzeografie.
Ideea terapiei prin artă a pornit de la faptul că programa școlară prevedea când ținerea cursurilor online, când fizic, instabilitate care, în timp, a creat dezechilibre în ritmul și în maniera în care se aplica instrucția școlară. Apoi, mulți copii au suferit traume, în urma morții bunicilor, a unuia dintre părinți sau a altor rude, iar dacă pentru noi, adulți cu o vârstă înaintată, recuperarea unui an, doi, pierduți din cauza unui stop pandemic, poate fi sau nu importantă, a-i fura din copilăria unui copil de 10 ani, este un mare risc și o profundă durere. În baza acestui raționament, am demarat un proiect intitulat Back to life, back to culture, back to school, care a inclus cursuri gratuite de terapie prin artă, cu ateliere de gestionare a emoțiilor prin pictură, și ateliere de gestionare a emoțiilor prin mișcare și echilibru spiritual, programe susținute fie cu ajutorul unora dintre colegii noștri muzeografi, fie cu sprijinul specialiștilor de la D.G.A.S.P.C. (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului).
Prin aceste forme de terapie emoțională, toată angoasa adunată în mintea și în sufletul copiilor era exteriorizată, apoi, așternută pe hârtie.
Proiectul a avut un așa succes, încât, la un moment dat, numărul solicitărilor pentru înscrieri devenise mai mare decât numărul de locuri disponibile pentru cursanți.
Prin toate programele noastre, am încercat să demonstrăm că instituțiile culturale înseamnă dinamism, că pot deveni, cu ușurință, puncte de atracție, dar, în același timp, și că publicul trebuie să înceapă să vadă într-un muzeu nu doar locul în care se vine în vizită, se parcurge colecția expusă, ca pe urmă să se întoarcă acasă. Nu. Într-un muzeu, poți dormi, iar noi am organizat un program intitulat Noaptea la muzeu, unde copiii au ascultat povestiri cu tematică istorică, arheologică, de cultură generală, apoi, s-au întins pe saltele și au adormit.
Tot într-un muzeu poți mânca, poți să cânți, să desenezi sau, pur și simplu, să petreci câteva ore în compania unor persoane de vârsta ta.

Expoziția „Mărțișor: patrimoniu cultural românesc – patrimoniu cultural imaterial UNESCO” va rămâne deschisă până pe 7 martie, accesul fiind permis între orele 10:00-17:00, în incinta Centrului Cultural Uccle – La Ferme Rose, situat pe Avenue de Fre 44, 1180, Uccle.

sursă foto: arhivă personală