Și ne iubeam…

Și ne iubeam sub morile de vânt,
sub vremi de plâns pe vreascuri viața,
cu jubilări de coase-n vânt,
simțind iubirea… și speranța.

Iubeam trudind doar înălțimii,
un vis pe care l-am ales,
din rodul care-i dat tulpinii
cu amintiri; ai înțeles?

Iubeam tăcerea ta din mine,
nuntirea ta scăldată-n cețuri,
copacii-n rodul lor de bine,
ce-mi cuibăreau visarea-n ierburi.

Tu ai trecut, precum trec zorii,
trasând pământuri ce-s străine,
în vis impar zdurând cocorii,
înscris cu litere aldine.

Aștept acum o primăvară,
cu ploi căzute în culori,
ciclopi cu zâmbete de seară,
trecând strâmtorile de nori.

sursă foto: pixabay

Articole asemănătoare

Îmi ard

Îmi ard o vreme, până-n zi,în teama viselor din ploi,îți scriu poteci,să poți să viiîn toamna ce coboară-n noi. Să vii… eu te aștept în…

Când dealurile

Când dealurile toate vor coborîîn grabă,am să m-aștern, iubito,ca să îmi crești tulpina,ieșind din glii de dorvisare fără teamă,să dau și frunze verzi,să-ți fiu și…

Lasă-mi

Lasă-mi un semn în cartea noastră,înaintea timpului trecut prin verbe,în mâini de nădejde ce ne tremură visulunei singure nopți de iubire,care poate nu a existat…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *