Străduință

Mă străduiesc, neliniștit,
scriu versul
despre constelații,
din veșnicie ticluit,
cu visul meu,
visat în rații.

Scriu visu-n dorurile crunte,
fac șanțuri,
riduri pe figură,
ești anotimpul meu cu fructe,
prelins sărut, pe a mea
gură.

Visez iubirea ta și trupul,
esențe, neauă
pe hârtie,
îți tremură, iubito, adâncul,
greu înecat în veșnicie.

Mă străduiesc s-ajung în visuri,
răsfăț în dor satisfăcut,
să pot răzbi peste abisuri
plinind acum
ce n-am avut.

Învăț de la pescari bătrâni,
învăț în spinii îndurării,
în lumile săpate-n
mâini,
ultim pătrar… al așteptării.

sursa foto: pixabay.com

Articole asemănătoare

Câte râuri…

Câte râuri am curs să te caut în mare,alergare și patimi cu doruriosânde,din rouă în carne, pe străinăcărare,în tainele care râvnescîntr-o pâine. Câte râuri de…

Întrebări

Simți cum cade minutul în vreme?Cum joacă în mine o petală cu zimți?Iubirea mă arde… e foc între gene,Pe buze, săruturi, și-n inimă, sfinți… Îți…

Urcări

Urcăm, tăcuți, pe marmuri albe,cătând un gust numitsărut,sub pragul plângerii de stele,cuvântul nostrude început. Urcăm și visele cu noi,și strigătul, darși plăcerea,și norii împiedicați de…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *