Ai ars ce am construit – Chirsanov Florin, Gr. EE222c

Stăteam zilele una câte una,
cu durerea strânsă-n pumni.
Iubirea mea creștea sub lună,
a ta murea sub alte lumi.

Am suferit crezând că-s prost,
că doar eu rămân pe loc.
Dar adevărul m-a lovit:
tu ai ars ce-am construit.

N-am fost slab, am fost prea orb,
prea prezent, prea de acord.
Ți-am dat apă când ardeai,
în timp ce altuia îi gemeai.

Azi sunt rece, nu-s scrum,
merg singur, dar pe alt drum,
cu răni adânci, fără cuvinte,
dar cu privirea înainte.