Dincolo de cuvinte de Cioban Adelina, TAC 241B
Vocea mea nu strigă tare,Ea se schimbă-n lumânare,Arde-n suflete tăcute,În lumini necunoscuteNu prin sunete mărunte,Prin șoapte ce-ajung la frunte.Valori ne unesc tăcute,În vise pure, mereu
Vocea mea nu strigă tare,Ea se schimbă-n lumânare,Arde-n suflete tăcute,În lumini necunoscuteNu prin sunete mărunte,Prin șoapte ce-ajung la frunte.Valori ne unesc tăcute,În vise pure, mereu

Tofan Nicoleta, Gr. TA232C Seceta-a ars ogorul pustiit, Pe câmp n-a rămas nici un fir rodit, Sub cerul crăpat și fără culoare, Speranța zăcea, flămândă
Cioban Adelina TA241B Când s-a sfârșit războiul greu cu gândul bun și fruntea sus, Speram în pâine și în rost dar norii negri ne-au străpuns.
Stau și îndur tăcerea nemiloasă, Îndur totul făcându-mi viața aleasă. Prin tăcere am învățat să iubesc, Prin tăcere am învățat să rănesc. Îndur ca totul
Când ești pe gânduri scufundat Si de o lume nouă ai aflat, Când ți-ai deschis ochii ca să vezi Părerea altora s-o creezi. După placul
Eram actriță-n filmul vieții noastre, Un vis și-un erou în povestea mea, Scena părea desprinsă din dezastre Și-mi doream să n-aibă cortina grea. Mă regăseam
Tu tata chiar nu știi Că a ta fată doar încearcă, Încearcă tot pentru a găsi Liniștea, ce a rămas în urmă parcă. De câte
Mama-mi poartă alinare, Cu glas de dor și mângâiere, Ea e izvor de lumină. În ochii ei se oglindește speranța, În brațele-i, univers de iubire,

Într-o lume pictată cu raze de soare, Unde florile șoptesc povești de culoare, Ești tu, BUNICA – un cântec divin, Un vers de lumină, un

MĂMĂ, ești darul cel mai sfânt, Ești primul zâmbet, primul cuvânt. Cu mâini blânde și suflet curat, Mi-ai fost mereu adăpost și palat. Din nopți
Te rog să confirmi că dorești să blochezi acest membru.
You will no longer be able to:
Please note: This action will also remove this member from your connections and send a report to the site admin. Please allow a few minutes for this process to complete.
