Eminescu, poet al luminii cerești

De Maxim Stan 

Eminescu, steaua nopții,

Din taină adâncă, din vis infinit,

Eminescu, luceafăr, spre noi ai venit.

Cuvântul tău, vraja, în suflet răsună,

O șoaptă de dor sub lumina de lună.

Prin codrii de verde, pe- alei de poveste,

Ai scris nemurirea cu slove celeste.

Și timpul se-oprește în versul tău viu,

Ești glasul etern al neamului român viu.

Pe maluri de Prut unde plânge izvorul

Ai pus nemurirea în cântec și dorul.

Cu pana-ți de aur ai înnobilat

O țară, o lume, un vis neuitat.

Ești cerul ce arde în noaptea senină,

Ești dorul ce cântă, iubirea divină,

Eminescu, poet al luminii cerești, În inimă veșnic, tu, stea, strălucești.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *