Eminescu, poet al luminii cerești
De Maxim Stan
Eminescu, steaua nopții,
Din taină adâncă, din vis infinit,
Eminescu, luceafăr, spre noi ai venit.
Cuvântul tău, vraja, în suflet răsună,
O șoaptă de dor sub lumina de lună.
Prin codrii de verde, pe- alei de poveste,
Ai scris nemurirea cu slove celeste.
Și timpul se-oprește în versul tău viu,
Ești glasul etern al neamului român viu.
Pe maluri de Prut unde plânge izvorul
Ai pus nemurirea în cântec și dorul.
Cu pana-ți de aur ai înnobilat
O țară, o lume, un vis neuitat.
Ești cerul ce arde în noaptea senină,
Ești dorul ce cântă, iubirea divină,
Eminescu, poet al luminii cerești, În inimă veșnic, tu, stea, strălucești.
Răspunsuri