de Renchez Laurențiu , grupa EE241B
Pe o margine de lume, sub un cer înalt și clar
Eminescu stă de veghe ca un suflet solitar.
Scrie dorul din lumină, șoapta codrului bătrân,
Cântă inima iubirii în al nopții tainic cânt.
Luceafărul răsare, peste ape se-nfășoară
Și aduce visul blând al unei lumi ce nu mai moare.
El vorbește de iubire, de durere, de povești,
De un neam ce poartă-n suflet dorul stelelor cerești.
De Maxim Stan Eminescu, steaua nopții, Din taină adâncă, din vis infinit, Eminescu, luceafăr, spre noi ai venit. Cuvântul tău, vraja, în suflet răsună, O…
Mihai, în versul tău se-ascunde Un dor adânc de veșnicii. În lumea ta ce parcă inundă Mistere, visuri mari, nemărginiri. Cu pana ta ai scris…
de Denis Mihai, EE221 Mihai, luceafăr printre stele, Ce-n veacuri dorul ni-l veghezi, Din zbor de vis și din cuvinte grele, Nemuritor în suflet ne…
de Ionela Cioban Eminescu, geniu sfânt,Dor ce cântă pe pământ,Glas de stele, gând curat,Veșnicie-n vers lăsat. Din trecuturi pline- n dor,Peste timp ne ești izvor,Cu-al…
În suflet, omul poartă o comoarăCe nu se vinde-n aur sau argint:E cinstea lui, lumina care zboarăPrin fapta bună, gândul neclintit. Cu dragoste se naște…
Revista TIMPUL – Portal de cultură
„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
Te rog să confirmi că dorești să blochezi acest membru.
You will no longer be able to:
Please note: This action will also remove this member from your connections and send a report to the site admin. Please allow a few minutes for this process to complete.
Răspunsuri